Mă durea oftatul din rărunchi,
şi bătaia inimii, căzută în genunchi,
căutând prin timp, iubirea ce nu moare –
floare frumos mirositoare
crescută din iertare –
ceasuri oprite în uitare,
Copil născut din raza unei stele
plinindu-se lângă o alta,
de toate dorurile mele.
O novă lentă ce călătoreşte,
lumii părând că se opreşte,
lumina-i lor le-o dăruieşte,
şi trece-acoperind genuni
până la poarta dintre lumi,
încremenind timp cu lumină –
şi descuind a universului grădină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu