Prima si a doua, adica singurele...

"Absence - that common cure of love". zice Lord Byron. La mine a fost invers...Absenta nu m-a vindecat, la mine s-a "agravat boala".  Pana m-am vindecat singura de iluzie; de iluzia ca cineva pe care il iubesti, te poate iubi. Nu te poate iubi. Pentru ca visul fiecaruia este altul, diferit total unul de celalalt. Exista, probabil, situatii cand cele doua vise coincid, dar coincidenta asta este de 1 la 23 de milioane...practic, e imposibil sa ajungi sa intalnesti visul aievea, si sa constati ca si tu esti visul lui. Pentru ca universul este astfel intocmit de Dumnezeu incat fiecare are alt vis, alt ideal, decat cel pe care il are langa el, ca sa sufere atat de mult, pana se satura si renunta la idealul sau marunt, si il iubeste numai pe El, pe Dumnezeu. Si asa ajungem sa indeplinim abia prima porunca, fara sa vrem, mai mult condusi de univers...

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi cea dintâi poruncă. Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” ...


Prima si a doua, adica singurele...restul sunt pentru cei care nu le indeplinesc pe primele doua...



"Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. Cine tine la sufletul lui il va pierde, iar cine-si pierde sufletul lui pentru Mine il va gasi. 

Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.

Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.
Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui."