Atunci exista iubire.

"The love that lasts longest is the love that is never returned."

Putem oare intalni iubirea, asa cum uneori intalnim un frumos apus de soare? 

Mi se pare ca pentru aceasta este nevoie de o pasiune arzatoare, insa de o pasiune pura, lipsita de orice tel, de orice determinare senzuala.

Un om care nu stie ce e pasiunea, nu va cunoaste niciodata ce este iubirea, fiindca iubirea se naste numai atunci cand exista o totala lepadare de sine. 

O minte care cauta iubirea sau adevarul nu este o minte cu adevarat pasionata.

A intalni iubirea fara a o cauta este singura cale de a o gasi:

a ajunge la ea pe neasteptate si nu ca rezultat al unor sfortari sau al unor experiente. O astfel de iubire nu se supune timpului;

o astfel de iubire este in acelasi timp personala si impersonala, este atat pentru individ cat si pentru multime. 

IUBIREA este asemenea unei flori care isi daruieste parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepasatori pe langa ea. 

Floarea se afla acolo pentru toti, dar mai ales pentru cei care isi dau osteneala sa-i soarba parfumul si sa o priveasca cu incantare.

Putin importa pentru floare faptul ca suntem in gradina alaturi de ea, sau ca ne aflam departe; ea continua sa imprastie in jur suavul sau parfum pentru toata lumea.

Iubirea este intotdeauna vie, noua, proaspata. Pentru ea nu exista ieri sau maine. Ea se afla dincolo de tumultul gandirii. 

Numai mintea inocenta stie ce este iubirea si numai mintea inocenta poate trai in aceasta lume care nu este inocenta.

Acest lucru extraordinar pe care omul l-a cautat vesnic prin sacrificiu, prin adorare, prin sexualitate, prin placeri si dureri de tot felul, va putea fi intalnit numai atunci cand gandirea, intelegandu-se pe sine, isi va gasi in mod firesc propriul sfarsit. Atunci iubirea nu mai are contrar, atunci iubirea nu mai are conflict.

Va intrebati poate:

"Daca gasesc o astfel de iubire, ce se va intampla cu sotul meu, sau cu sotia mea, cu copiii mei, cu familia mea? Ei au nevoie de o anumita siguranta."

Daca va framantati in felul acesta, este pentru ca nu v-ati aflat niciodata dincolo de campul gandirii, dincolo de campul constiintei.

Daca v-ati fi aflat acolo macar o singura data, n-ati mai fi ridicat o astfel de problema, caci ati fi stiut prea bine ce inseamna acea iubire in care nu exista gandire, in care nu exista timp. 

Poate ca ceea ce spun va incanta si, intr-o anumita masura, va produce o stare de hipnoza, dar a merge dincolo de gandire si de timp - ceea ce inseamna a merge dincolo de suferinta - inseamna a fi constient ca exista o dimensiune diferita numita iubire. 

Nestiind sa ajungeti la aceasta sursa extraordinara, ce va ramane de facut? Nimic, nu-i asa? Absolut nimic. Atunci, launtric, sunteti cu desavarsire tacuti. Intelegeti oare ce inseamna asta? 

Inseamna ca nu mai cautati, ca nu mai doriti, ca nu mai urmariti nimic - pe scurt, ca nu mai exista centru.

Atunci exista iubire. 


fragment din Krishnamurti