În seara asta a-ncetat să mai ploiască ploaia..
de două zile se cernea ca bălălaia...
stau şi privesc ca fermecat...luminile ca din poveşti
sus, lângă cer, pe-acoperişul lumii din ...Ploieşti...
şi licurici, se-nşiră ca pe salbe - luminile
ce strălucesc, de-a lungul drumurilor dalbe...
Vântul îmi susură uşor:
să-ţi duc pe aripile mele al tău dor?
Să zbor, cu gându-ţi pân’ la mare
şi valurile să-nteţesc- haiduci urcaţi călare,
în vuiet de copite să mă strecor prin uşă...
şi să şuier...iar zgomotul să-l tulbure, să spună:
Ce s-o fi auzit ? umbre se bulucesc sub clar de lună?
iesit în pragul uşii, să-i mângâi atunci fruntea
iar tu la capăt stai şi întinzând aripa...
ca gândul va ajunge la mine. ca şi unda,
de dragostea ce-ţi arde şi clocote ca spuma
mării, când valuri se ridică, şi lumii îi vuieşte:
veniiiţi...pe-a mea aripăăă...să vă înnec în mare,
aapaa-mi să vă cuprindăăă, că nu mai aveţi sareee...
Nu, nu face asta! să nu-ndrăzneşti
cumva, iubirea mea să o răneşti!
uşor să îl învălui, să-i sufli de pe gând
toate-amintirile grele... colb să le faci, suflând
şi în genune să le-arunci, ca un vârtej creând...
o mantie de stele să-i pui pe după umeri
ca strălucind din ochi-i, un zeu să-l faci în cânt...
cuie din inimi ca să-i scoată
lumii, ce plânge după roată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu