s-au dus zilele mele...

s-au dus zilele mele pe apa joii de 21 august din al 2008-ulea an dupa Hristos...
s-au dus zilele cand imi mustram copiii ca nu stau frumos la masa si nu mananca tot din farfurie...
s-au dus zilele mele cand imi asteptam barbatul sa vina acasa si il sunam innebunita sa vad cu cine isi mai umple clipele in care nu sta langa mine....
s-au dus zilele mele cand tipam la el ca iar a venit tarziu acasa si nu a stat sa ma alinte....
si s-au dus zilele mele cand ma incalzeam de nervi ca iar i-am gasit mesajele amoroase de pe telefon...
s-au dus zilele mele cand trebaluiam prin casa doar cu gandul de a fi totul perfect si imi asteptam acasa barbatul cu masa asezata frumos si cu mancarea aburind, facandu-i curte si intrebandu-l ce ii mai doreste sufletul...
s-au dus zilele mele cand ieseam cu barbatul meu la plimbare si copiii alergau voiosi in jurul nostru iar el se plictisea de orasul si strazile care erau aproape pustii duminica...care mie imi placeau atat de mult, fiindca puteam sa il privesc fara sa il mai priveasca nici o alta femeie....
s-au dus toate acele zile ale mele...acum nu mai traiesc, simt cum am murit si altcineva traieste in corpul meu....acum iubesc...simplu si pur...acum sunt copilul din sufletul meu...dintotdeauna...am ramas numai copilul care am fost candva...acum rad, ma bucur de nimic si sunt fericita ...ca respir...nu mai vreau nimic...pentru ca nu mai pot sa vreau nimic...nu mai am ce sa vreau...le-am primit pe toate...