UMBRA - I -

Cuvânt pregatitor

Pentru a întelege aceasta carte este necesar sa dai o fuga pâna afara si sa te zgâiesti putin la cer. Vezi o pasare în zbor? Priveste cu atentie. Are o aripa sau doua? Acum cauta sa observi alte pasari. Exista vreuna care sa zboare cu o singura aripa? Multumesc, demonstratia a luat sfârsit. Poti redeschide cartea, deoarece urmeaza sa citesti despre a doua ta aripa.

DEFINITIE. CONTRIBUTIA LUI JUNG

Termenul de „umbra“ a fost introdus în circuitul psihologiei si psihoterapiei de Carl Gustav Jung, un fost elev al lui Sigmund Freud. Nu orice fel de discipol, trebuie sa notez, ci unul genial, care si-a depasit maestrul. Pentru Jung, umbra este o parte inacceptabila din noi însine, un fel de fiinta inferioara care doreste sa faca ceea ce e interzis. Definita ca un complex inconstient, umbra contine impulsuri, dorinte si emotii primitive, evaluate ca incompatibile cu standardele sociale în vigoare si idealul de personalitate la care aspiram, un fel de Mr. Hyde din faimoasa nuvela a lui Robert L. Stevenson. Lesne de înteles, cu cât normele societatii sau grupului social de care apartinem sunt mai restrictive, cu atât umbra este mai mare.

Nu a trebuit însa ca Jung sa se nasca pentru ca oamenii sa afle ca sufletul are o parte întunecata, o parte animala, grosiera sau greu de acceptat. Dintotdeauna, oamenii au stiut sau au intuit asta. Acest aspect al fiintei umane îl voi analiza în continuare, aspect pentru care nu gasesc un nume mai bun decât cel gasit deja de Jung. Umbra îmi pare un nume nu doar foarte relevant, ci si poetic.

Inteleg prin „umbra“ ansamblul continuturilor psihice condamnate, negate, evaluate ca inferioare sau inacceptabile si respinse în inconstient. Prin „continuturi psihice“ înteleg pulsiuni, dorinte, trasaturi, gânduri si trairi emotionale. Altfel spus, umbra contine toate acele aspecte psihologice ale fiintei noastre pe care le ascundem nu doar de ceilalti, ci si de noi însine.

Fizic vorbind, umbra este o portiune de spatiu întunecoasa, unde nu ajung direct razele de lumina. Umbra este asociata cu întunericul, obscuritatea, nuantele închise, lipsa de lumina. Ceea ce este „fara umbra“ e considerat desavârsit si pur. A actiona „din umbra’“ înseamna a actiona pe ascuns, pe furis, fara a se arata la fata. Cineva care ramâne „în umbra“ este cineva care sta ascuns, deoparte.

Aproape ca nu mai am ce sa comentez. Umbra nu exista fara soare si nici umbra în sens psihologic nu exista fara soarele Eului constient. Deja din capitolul despre polaritati (vezi „Psihoterapeutul de buzunar“, 2003) esti la curent cu jocul perechilor polare din care este creata lumea. Soarele si umbra, lumina si întunericul sunt astfel de perechi. Prin urmare, umbra este necesara în economia creatiei. Fara umbra omul este incomplet si, câta vreme îsi are resedinta pe Pamânt (adica în corpul fizic), umbra este inevitabila.

Umbra contine, e adevarat, toate acele aspecte din noi însine pe care le negam, pe care nu le iubim, de care ne este rusine sau teama, tendinte, emotii sau gânduri care ne par cumva de neacceptat si pentru care ne simtim vinovati. Dar aceste aspecte sunt la fel de mult noi însine ca si ideile, sentimentele sau actiunile pe care le exprimam pe scena sociala, în marele spectacol al mastilor. Putem functiona si fara ele, într-o stare de divizare sau disociere, dar într-un fel care, sper sa se vada din rândurile urmatoare, este departe de a fi considerat sanatos sau generator de împliniri.

Oamenii care, negasind o modalitate de a trai cu latura lor întunecata, o neaga si o reprima, îmi par asemenea unor persoane care folosesc doar piciorul sau bratul drept, deoarece piciorul sau bratul stâng au fost evaluate ca imorale si primitive.

Ti-ar placea sa mergi toata viata într-un picior? La o scara mult mai mica, ti-ai dori ca pe durata a 24 de ore sa nu poti folosi mâna stânga? Daca nu stii la ce ma refer, încearca! Complica puttin sarcina si, iesind afara, încearca sa ttii mâna stânga cât mai ascunsa, astfel încât nimeni sa nu o observe. Sau, daca te ajuta un alt exemplu, plimba-te prin oras tinând în mâna un grapefruit, fara însa ca cineva sa-si dea seama ce ai tu acolo. E caraghios, nu-i asa? Nici un om rezonabil n-ar accepta sa renunte la folosirea unui brat sau picior pentru ca cineva îi spune ca sunt rele, necivilizate sau malefice.

Totusi, exact acest fenomen se întâmpla, la nivel psihologic, în cazul continuturilor condamnate si stocate în umbra. Cândva prin copilarie, unele pulsiuni, dorinte sau reprezentari sunt judecate si devalorizate, sunt evaluate ca nepermise, indecente, urâte sau rele, fiind trimise în subteranele inconstientului. Speranta secreta din spatele acestor reprimari este ca ceea ce a fost trimis la subsol, la subsol ramâne.

Poate ca asa se întâmpla în cazul lucrurilor! în ce priveste continuturile psihice, acestea au o particularitate interesanta: sunt vii! Este ca si cum ai încerca sa închizi în debara o pisica neastâmparata. Crezi ca va sta cuminte acolo, torcând?

Ce se întâmpla cu aspectele blocate în umbra?

Mai întâi, ele nu se mai dezvolta. Nefiind exprimate si integrate în comportamente, ramân la stadii primitive, în acelasi fel în care un copil crescut de maimute în jungla nu depaseste un nivel rudimentar de a simti si a gândi. Sexualitatea sau agresivitatea, de pilda, vreme îndelungata blocate în umbra, atunci când totusi se manifesta, au nuante si tonuri în mod evident salbatice (primare sau neevoluate). In cazul în care ti se pare incitant sa ai o relatie sexuala cu o astfel de persoana, imagineaza-ti, te rog, ca partenerul tau e o gorila sau un urangutan. Ihm? Simti pasiunea?

In al doilea rând, continuturile psihice respinse în umbra încep, încet-încet, sa functioneze autonom, adica sa se insinueze în atitudinile si interactiunile sociale. Când energia acumulata în umbra depaseste pragul de rezistenta specific Eului, altfel spus, când cenzura nu mai face fata presiunilor din inconstient, umbra se infiltreaza, se strecoara asemenea unui sarpe în conduite, proiecte, gânduri si idei irationale, nesocializate si chiar inumane. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care umbra poseda sau domina Eul, folosindu-se de el ca de o jucarie. Nu mai departe decât în secolul trecut, aspectele colective ale umbrei au invadat constiinta germanilor, dând nastere la atrocitati de neînchipuit. Mai aproape de noi, mineriadele sunt exemple elocvente. Cine a fost în Bucuresti în 13-l5 iunie 1990 stie la ce ma refer. Daca erai prea mic sau prea mica atunci, cauta o înregistrare video. Vei afla în ce tara traiesti.

Oricât ne-am stradui, umbra nu poate fi ferecata în inconstient. Din când în când, ea se manifesta, iese la iveala, scoate capul. Sunt momentele când spui „nu stiu ce a fost cu mine“, „parca n-am fost eu“, „nu stiu ce mi-a venit“. Pare ceva strain, venind din niste abisuri pe care tinzi sa nu le recunosti ca fiind ale tale. Alteori umbra apare în vise, personificata de fiinte abjecte sau inferioare, de persoane care savârsesc gesturi reprobabile si dezgustatoare; în vis nu mai exista bariere si ai ocazia sa faci tot ceea ce în stare de veghe îti vine, dar reprimi; în vis îti poti maltrata copiii, îti poti ucide parintii, îti poti însela sotia, actiuni care în viata obisnuita sunt intolerabile si îngrozitoare. Chiar si acum, când citesti doar despre ele, nu ti se face pielea gaina? (Daca da, ce crezi ca te face sa ai aceasta emotie?).

Când este sublimata în activitati creatoare, umbra autorilor poate fi identificata în romane sau film de groaza, în productii încarcate de actiuni violente si erotism salbatic. Filmele cu cele mai mari încasari sunt cele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru ca îi pun în contact, fie si temporar, cu propriile lor abisuri.

DEGHIZARILE UMBREI: DE LA DUREREA DE CAP LA CANCER

Dezvoltarea psihologica este relansata atunci când Eul accepta sa traiasca împreuna cu aceasta latura întunecata, întelegând ca nu el este stapânul vietii psihice, fara ca prin aceasta sa înceteze a mai actiona responsabil. Mai degraba, din clipa în care Eul îsi accepta limitele, posibilitatile ca umbra sa fie asimilata cresc. Din clipa în care sunt recunoscute, energiile teribile ale umbrei pot fi canalizate spre scopuri social pozitive sau dezirabile.

E nevoie, desigur, de curaj pentru a privi drept în fata aceste aspecte ale naturii umane; însa fara acest curaj, fara dorinta de a evolua cu adevarat, nu de a mima evolutia, nimic nu se schimba. Ba, îmi vine sa spun, chiar se agraveaza. Capacitatea Eului de a recunoaste si de a trai cu umbra sa este o expresie a sanatatii psihologice. Si chiar a sanatatii fizice, daca esti de acord ca umbra pe care nu o exprimi se exprima singura, nu doar în psihic, ci si în corp.

Poate te surprinde aceasta idee. Nu-i nimic, mereu mai e de învatat câte ceva. Când Eul nu face fata inconstientului, o alta parte din tine îsi asuma responsabilitatea exprimarii. Aceasta parte este corpul. Corpul este acea parte a fiintei tale care se sacrifica pentru Eu. Corpul se însarcineaza sa exprime inconstientul, adica sa descarce frici, complexe sau frustrari reprimate.

Aceste continuturi psihice respinse de Eu preseaza pâna reusesc sa iasa la suprafata sub forma unor boli sau tulburari organice, fie punctiforme, fie sistemice. Daca ai auzit vreodata despre unitatea minte-corp, acum ai si o reprezentare a consecintelor acestei unitati psihosomatice.

De la banala migrena, trecând prin ameteli, palpitatii, afectiuni gastrice sau dureri de dinti si pâna la necrutatorul cancer poti identifica, daca esti atent, chipul umbrei.

 Nu fac aceste afirmatii pentru a te înfricosa, desi în prima instanta, e posibil sa te confrunti si cu aceste stari, ci pentru a profita de semnalul de alarma pe care îl trage durerea fizica pentru a cauta si a deveni constient de originile psihologice ale bolii; în ce ma priveste, sunt convins ca bolile fizice traduc perturbari sau dizarmonii din planurile mai subtile ale fiintei, aceasta fiind si explicatia pentru capacitatea extraordinara a anumitor persoane de a pronostica o boala, cu mult înainte de primele ei semne în corpul fizic. Evident, nu sustin ca toate bolile sunt manifestari ale umbrei, dar chiar si în acest caz admit ca atitudinea psihologica amplifica, slabeste sau împiedica evolutia unei boli.

Pulsiunile care apar înauntrul nostru cauta în mod activ sa se descarce, asa cum o minge pe care o tii sub apa cauta sa iasa la suprafata. Fizice sau psihologice, legile nu pot fî ignorate. Pardon! Ele pot fi ignorate, dar cu un anumit pret.

Poti ignora legea gravitatiei si sa te arunci de la etajul 3. In cazul în care nu esti pisica, si am motive sa cred ca nu esti, pretul va fi o vizita, nu tocmai de curtoazie, la clinica de ortopedie. Similar, daca nu tii cont de faptul ca pulsiunile nu pot fi reprimate decât temporar, pretul va fi întarirea legaturilor de prietenie cu bransa terapeutilor; în cazul în care nu stii, te informez ca aceasta prietenie, adesea de lunga durata, este costisitoare.

Morala povestirii: cauta sa te pui la punct cu legile si sa le respecti, în masura posibilului.

In termeni psihanalitici, pulsiunile nu pot fi satisfacute fie din motive practice (presiunea realitatii), fie din motive morale (presiunea normativa a Supraeului).

Indiferent însa de ceea ce blocheaza descarcarea pulsiunii, tensiunea care se acumuleaza nu poate fi retinuta decât pâna la o anumita intensitate. La unii pragul este mai mic, la altii mai mare. Dar toti au o limita! Dincolo de aceasta limita, prag sau punct de toleranta începe boala.  Continuturile psihice respinse în inconstient încep sa afecteze corpul, exprimându-se prin el. Este ca si cum inconstientul s-ar revarsa în corp. Nevoile sistematic frustrate si dorintele nerealizate sau interzise sunt surse de tensiune pentru organism.

Metaforic vorbind, încarcatura negativa a acestor frustrari constante e un fel de substanta nociva, un fel de otrava pentru organism; în timp, suferinta psihologica reprimata se manifesta ca suferinta fizica.

Este ca si cum ai avea unele nemultumiri legate de serviciile administratiei locale si, ca orice cetatean civilizat, depui o reclamatie sau o sesizare Ia Primarie. Nu-ti raspunde nimeni si mai depui una. Si înca una. La un moment dat, cedezi si te duci glont in biroul primarului, unde începi sa tipi. Suferinta fizica este tipatul inconstientului tau supraîncarcat.

Boala fizica exprima toxinele psihologice reprezentate de pulsiuni frustrate, frici sau culpabilitati. Aceste energii negative sunt împiedicate sa iasa în afara de barierele rigide ale Eului pâna în momentul când forta lor de apasare atinge un asemenea nivel încât „digurile“ constientului se rup. Eul este invadat de suferinta, simtindu-se complet neajutorat. Ceea ce traiesc în astfel de clipe îi constrânge pe oameni sa apeleze la un specialist, din domeniul sanatatii fizice sau psihice. Din pacate, nu prea am auzit de oameni care sa aiba de facut fata unei afectiuni fizice si sa se întrebe daca aceasta are vreo legatura cu modul lor de functionare psihologica.

Credinta mea este ca exista o legatura, si înca una mare. Sa nu uitam ca traim într-un univers în care totul este interconectat. Nu suntem foarte constienti de conexiunile noastre cu exteriorul, dar macar de conexiunile dinauntrul nostru ne-am putea interesa. Corpul semnifica, adesea cu un mare rafinament, dizarmoniile psihologice pe care le continem, dar refuzam sa le admitem. Corpul îsi „asuma“ durerea pe care Eul o refuza. Este un gest de mare compasiune al corpului despre care avem tendinta sa credem ca este inert; într-un fel, corpul accepta sa fie „crucificat“ pentru pacatele pe care sufletul nu vrea sa le recunoasca; îti suna cumva a ceva cunoscut?

Desigur, este de o suta de ori mai avantajos sa previi aceasta situatie, exprimând, pe alte cai, si într-o maniera adecvata, ceea ce ai de exprimat. Functia psihologilor si, a terapeutilor este, în acest caz, foarte limpede. Tinând seama de directia în care evolueaza societatea, nu vad cum necesitatea ei ar putea sa dispara în viitor.

Daca nu ai pe nimeni apropiat care sa te asculte fara sa te judece, daca nu stii cum sa te debarasezi de mizeriile cu care vii în contact, nu stii cum sa scapi de otrava care se trezeste în tine, va trebui sa scoti niste banuti din buzunar si sa mergi la un terapeut.

Exista riscul ca el sa se „încarce“ cu ceea ce te „descarci“, dar, trebuie sa stii, aceasta e problema lui. Daca stie sa gestioneze gunoiul pe care tu il oferi cu generozitate, toata lumea va fi fericita. Daca nu ... nu vreau sa ma gândesc. Aceasta însa nu e decât o solutie temporara.

Un terapeut profesionist te va încuraja si te va stimula sa faci singur curatenie în ograda ta. El nu-ti va hrani dependenta. S-ar putea sa nu-ti convina munca la salubritate si sa ai suficienti bani pentru a prelungi aceasta relatie ani în sir. Este în regula, cu conditia de a-ti reprezenta consecintele acestei optiuni. (Nu, n-o sa-ti spun care sunt. Trebuie sa platesti mai întâi!)

Ideea ca suferintele corpului sunt modalitati de a traduce suferinta psihologica reprimata îti poate parea noua sau-chiar incredibila. Te asigur ca nu este noua. Stiinele esoterice, în special cele orientale, sunt din vremuri stravechi constiente de reflectarea în corpul fizic a perturbarilor vibratorii din structurile sau „învelisurile“ mai subtile ale omului. Nimic nou sub soare. Ea nu este nici incredibila. Oamenii care îsi asuma responsabilitatea pentru trairile si gândurile negative, reusind sa le gestioneze mai adecvat, se elibereaza de simptome fizice extrem de suparatoare sau neplacute.

De aceea, a fi mai atent la ceea ce se întâmpla în interiorul tau, eventual asistat de un expert al domeniului, este un mod de a-ti pasa si de sanatatea ta fizica. De exemplu, daca ti-as spune ca resentimentele intense si ura neexprimata se pot manifesta într-un cancer, ai ciuli urechile? Ai deveni oare mai preocupat pentru a-ti pune sentimentele negative în cuvinte? Stiu pe cineva care s-a gândit sa-si cumpere un sac de box pentru a se elibera de furia acumulata în raport cu o figura parentala. Poate ti se pare ciudat. Te asigur ca este o decizie înteleapta. Mai bine lovesti un obiect care este facut pentru asa ceva decât sa te lovesti pe tine însuti, pe dinauntru.

Nu vreau sa te înspaimânt de-a binelea, dar stii ce se va întâmpla daca îti tratezi boala fara sa ai acces la semnificatia ei psihologica? Vei face alta boala peste un timp; într-un limbaj mai alambicat, daca îti îngrijesti doar corpul, neglijând sufletul, nu vei face decât sa deplasezi simptomul.

Te-ai gândit vreodata ca ti-a slabit vederea deoarece nu vrei sa mai vezi ceva sau pe cineva? Din punct de vedere psihologic, degeaba ti-ai pus ochelari. Problema nu s-a rezolvat. Te-a traznit gândul ca faci pietre la rinichi, adica concretizezi în interior, tocmai pentru ca nu-ti dai voie sa concretizezi în afara ta? Ca te constipi deoarece nu „dai drumul“ anumitor gânduri sau trairi afective?

In virtutea acestei teorii, ma astept ca oamenii care se armonizeaza la nivel spiritual, mental si emotional sa se confrunte cu tot mai putine probleme de sanatate. Altfel spus, oamenii cu nivele înalte de integrare trebuie sa aiba si o sanatate înfloritoare, cu exceptia cazurilor în care accepta sa preia, voluntar, o parte din suferinta unei persoane dragi. (Nu, nu voi intra în amanunte!)

Viata este în asa fel creata încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Ele ne împing permanent spre evolutie, ne împiedica sa ne culcam pe-o ureche si sa trecem prin viata ca gâsca prin apa. Ceva-ceva tot trebuie sa se prinda.

Cred ca asta a fost speranta secreta a lui Dumnezeu atunci când a conceput pulsiunile. Prevenitor din fire, s-a asigurat ca frustrarile, anxietatile si durerea nu pot fi reprimate la nesfârsit în inconstient. Nu exista scapare, sper ca realizezi si tu asta. Mecanismul e perfect proiectat si ne obliga sa devenim constienti. 

Ei, poate nu chiar de azi. E si mâine o zi!

ADRIAN NUTA - UMBRA