Iubirea este a sufletului care, face casă bună doar cu partea iraţională a creierului...ea nu are nimic raţional...primele ei litere sunt scrise de ochi, următoarele de inimă, şi sfârşeste prin a se cuibări în suflet, unde rămâne pentru veşnicie...
SI NU UITA CA NUMAI TRANDAFIRII AU SPINI...
luni, 31 mai 2010
Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis al meu înger de pază
Încins cu o haină de umbre şi raze
C-asuprămi c-un zâmbet aripile-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins,
Eşti demon copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochhiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel
Ori poate... O-nchide lungi genele tale
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale -
Căci tu - tu eşti el.
Vedeam ca în vis al meu înger de pază
Încins cu o haină de umbre şi raze
C-asuprămi c-un zâmbet aripile-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins,
Eşti demon copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochhiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel
Ori poate... O-nchide lungi genele tale
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale -
Căci tu - tu eşti el.
Înger de pază - Mihai Eminescu
Se bate miezul nopţii...
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi iee vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea moartea să mă poarte
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândiri-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi iee vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea moartea să mă poarte
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândiri-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Se bate miezul nopţii... - Mihai Eminescu
duminică, 30 mai 2010
Iubind în taină am păstrat tăcere
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere,
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet, ce pe-al meu îl ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
...Cu o suflare racoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi sa se-mbete;
Fă un sfârşit durerii - vin la sinu-mi.
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere,
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet, ce pe-al meu îl ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
...Cu o suflare racoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi sa se-mbete;
Fă un sfârşit durerii - vin la sinu-mi.
But...I miss you so....
"Înfrângere, Înfrângere, însingurareaŞi îndepărtarea mea
Îmi eşti mai dragă decât o mie de triumfuri
Şi dulce eşti inimii mele, mai mult decât a lumii întreagă slavă
Înfrângere, scumpă Înfrângere, cunoaştere de sine şi imbold
Prin tine ştiu că încă-s tânăr şi cu pasul iute
Şi tu mă-nveţi să nu mă-mbăt cu lauri trecători
Singurătatea tu mi-ai luminat-o
La fel şi bucuria de a fi batjocorit şi alungat
Înfrângere, dulce Înfrângere, ce îmi eşti sabie şi scut strălucitor
În ochii tăi eu am citit
Că a fi urcat pe tron înseamnă a fi legat în lanţuri
Şi a fi înţeles înseamnă a deveni una cu toţi ceilalţi
Iar când eşti desluşit înseamnă că te-ai împlinit
Şi-ntocmai unei poame coapte, cazi pentru a hrăni.
Înfrângere, scumpă Înfrângere, tovarăş neînfricat,
Tu îmi asculţi şi cântul, şi suspinul, şi tăcerea
Şi numai tu îmi poţi vorbi despre bătaia aripilor
Şi despre furia mării
Şi despre munţi ce se încing în noapte
Şi numai tu mereu urca-vei panta abruptă şi stâncoasă a sufletului meu
Înfrângere, scumpă Înfrângere, curajul meu fără de moarte
Vom râde împreună odată cu furtuna
Şi împreună vom săpa morminte pentru toate cele ce mor în noi,
Şi în lumina soarelui vom sta fără clintire
Şi vom fi neînfrânţi..."
vineri, 28 mai 2010
Egoul poetului-doctor Psata, sau Iluzia fiintei noastre
Motto:
"Fii recunoscator ca nu esti nevoit sa duci povara renumelui vreunui parinte si nici sa induri corvoada averii vreunui unchi.
Dar, mai presus de toate, fii recunoscator ca nimeni nu va fi impovarat de al tau nume si nici nu se va impiedica-n averea ta."
Am gasit pe www.poezie.ro, un cont al unui poet, dar care nu a postat absolut nici o poezie, macar o poezie care sa il prezinte, ca si poet; nici una! absolut nici una!
In schimb si-a creat contul, ca sa-si completeze biografia, o biografie grasa; da! acesta este termenul, pentru ca a umflat-o cat a putut de tare. Deci, domnul doctor-poet, nu si-a facut cont ca sa ne arate vreo poezie, on-line, ci ca sa-si puna in evidenta egoul. Din modul in care a etalat toate volumele sale de poezii, fara ca macar o poezie reprezentativa sa apara pe pagina acestui cont, macar din respect pentru echipa sitului, careia nu s-a sfiit sa-i spuna ca "fac o treaba buna", pentru altii, bineinteles, fiindca maria-sa nu se coboara a posta poezii laolalta cu "plebea".
Egoul sau, este exact cat un balon meteorologic, de urias, umplut cu latex.
Din acest motiv, am considerat ca trebuie sa aduc cateva precizari cu privire la EGOUL nostru, al fiecaruia, care, de fapt, in realitate nu este decat o iluzie, un fel alergatura de cai verzi pe pereti.
Vin cu citatul din biografia respectabilului poet-medic, atat de respectabil ca nu a gasit de cuviinta sa respecte si oamenii care i-au publicat biografia mareata.
Acest tip de oameni, sunt cei care traiesc sforaind, caci altfel nu si-ar fi etalat biografia medicala plus volumele de poezii, fara ca macar sa aiba bunul simt sa incarce o singura poezie...asa, de proba, ca sa-i faca macar curiosi pe ceilalti poeti, in a-i cauta volumele de poezii pentru a le citi.
"BiografieVin si cu un print-screen, ca sa vedeti si cum arata pe sit...
Medic. Am absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti în 1959. Am activat ca Cercetător la Institutul de Neurologie al Academiei de Medicină (1962-2005). Am studiat funcţiile creerului la om şi animal. Am înfiinţat un Laborator de Neurofiziologie clinică la Spitalul Colentina. Am publicat 128 lucrări ştiinţifice originale în ţară şi străinătate. Teză de Doctorat. Curs de Neurofiziologie aplicată tipărit la Universitatea Ecologică (1993-1994). Am fost Preşedinte al Societăţii române de Neurofiziologie Clinică (1990-2002). Studiul activităţii mintale m-a apropiat de filozofie şi literatură. Am scris trei cicluri de versuri între 1974 şi 1982 (\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Spectator la porţile dezastrului\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\",1974-1975,\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Lumea pe dos\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" 1975-1976, \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Născut pe întuneric\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\", 1981-1982). Ele au fost publicate în volumul \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Fără ieşire\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" în 2006 (226, pagini, Editura Anamarol). Intre 1985-1990 am scris 15 piese de teatru publicate în două volume (2007, 2008) sub titlul \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Comedia Tragică\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\".După 1990 am considerat că este preferabil să mă retrag în acivitatea mea de cercetare. In 2009 am făcut însă unele traduceri în franceză din poezia lui Eminescu, Bacovia, Blaga. Dacă ar fi posibil, aş insera aceste traduceri pe Internet. Consider că avem datoria să îi prezentăm pe aceşti mari poeţi cât mai aproape de valoarea lor reală. Sper să fi reuşit.
La mulţi ani şi felicitări: faceţi o treabă bună. "
Am selectat cateva fragmente din cartea unui profesor de psihologie, care prezinta cat se poate de exact despre ceea ce inseamna EGOUL, si iluzia pe care el o creeaza asupra noastra ca fiinte.
"Egoul este principala boala de care sufera omul.
Egoul este chiar opusul sinelui real. Voi nu sunteti una cu egoul vostru. Acesta este doar o amagire, o iluzie creata de societate, o jucarie cu care sa va puteti juca, uitand astfel sa cereti adevarul. Daca nu veti renunta la ego, nu veti ajunge niciodata sa va cunoasteti pe sine.
Omul se naste cu sinele sau autentic. Inca din primii ani de viata, societatea incepe insa sa construiasca in jurul lui o personalitate falsa: el este crestin, catolic, de rasa alba, german, apartine rasei alese de Dumnezeu, trebuie sa guverneze intreaga lume, si asa mai departe.
Societatea va creeaza astfel o idee falsa despre ceea ce sunteti. Ei va dau un nume si tes in jurul acestuia intreaga structura alcatuita din ambitii si conditionari.
Incetul cu incetul (caci acest proces dureaza aproape o treime din viata), ei va slefuiesc egoul prin intermediul scolii, al colegiului, al universitatii etc. La intoarcerea din universitate, orice om si-a uitat complet fiinta inocenta. Din el nu a mai ramas decat un ego urias, medaliile obtinute in scoala, premiile, diplomele sale. Acum, el se simte pregatit sa intre in lume.
Acest ego are toate dorintele din lume, este plin de ambitii si isi propune sa fie intotdeauna mai presus decat ceilalti. El este un instrument de exploatare, prin care nu mai razbate nici macar un licar din sinele vostru real, in timp ce adevarata viata nu poate fi gasita decat in autenticitate.
De aceea, acest ego nu poate produce altceva decat suferinta, durere, conflicte, frustrari, nebunie, sinucideri etc.
Acesta este punctul din care trebuie sa isi inceapa cautarea cel care doreste sa descopere adevarul: orice v-a spus societatea ca sunteti, renuntati la aceasta imagine. Cu siguranta nu sunteti asa, caci nimeni nu poate sti cum sunteti cu adevarat decat numai voi insiva - nici parintii vostri, nici profesorii, nimeni.
Cu exceptia voastra, nimeni nu poate patrunde in sanctuarul fiintei voastre. De aceea, nimeni nu poate cunoaste ceva in legatura cu voi. Orice v-au invatat pana acum ca sunteti, este gresit.
Renuntati la aceasta imagine. Distrugeti-va egoul bucata cu bucata, si va veti descoperi astfel adevarata fiinta. Aceasta este cea mai mare descoperire posibila, caci de aici incepe adevaratul pelerinaj catre viata eterna, catre fericirea absoluta.
Nu depinde decat de voi. Puteti alege frustrarea, suferinta, durerea; in acest caz, cultivati-va egoul. Sau puteti opta pentru pace, liniste si bucurie. In acest caz, va trebui sa va redescoperiti inocenta.
Copilul nu se naste imnzestrat cu un ego. Egoul lui este predat de societate, de cultura, de religie. Ati vazut cu siguranta felul in care vorbesc copiii mici. Daca lui Traian ii este foame, el nu spune:"Imi este foame" ci, "Lui Traian ii este foame". Copiii nu au simtul eului. Ei se refera la sinbe intotdeauna la persoana a treia. Daca cei din jur il numesc Traian, copilul va incepe sa-si spuna si el astfel. Dar va veni o zi.... Pe masura ce creste, parintii il invata: "Traian este numele pe care te striga ceilalti. Nu este normal sa te numesti singur Traian. Tu ai o personalitate separata. De aceea, trebuie sa inveti sa spui "eu".
In clipa in care Traian devine "eu", el pierde contactul cu realitatea fiintei sale si cade in abisul fara fund al unei halucinatii. Din momentul in care a inceput sa-si spuna"eu", in fiinta lui incepe sa opereze o energie cu totul diferita.
Acum, eul doreste sa creasca, sa devina din ce in ce mai mare, sa dobandeasca tot felul de lucruri, sa ocupe o pozitie din ce in ce mai inalta in ierarhia valorilor, sa detina un teritoriu mai mare.
Daca cineva are un ego mai mare decat al vostru, el va creaza un complex de inferioritate. Faceti atunci efortul de a deveni mai-tare-ca-tine, mai-presus-ca-tine. Intreaga voastra viata devine astfel dedicata unui singur ideal, absolut stupid, pus in slujba unui lucru care nu exista. Ati intrat astfel pe o cale a visului. Avansati pe ea, iar egoul vostru devine din ce in ce mai mare. Si astfel se nasc toate problemele voastre.
Egoul omului este sursa tuturor problemelor sale, a tuturor razboaielor, conflictelor, geloziilor, temerilor si depresiilor. Convingerea ca ai dat gres, permanenta comparatie cu cei din jur, sunt extrem de greu de suportat, caci nimeni nu poate avea totul.
Va exista intotdeauna cineva mai frumos decat tine, iar acest lucru doare. Va exista intotdeauna cineva cu mai multi bani decat tine, iar acest lucru ti se pare insuportabil. Exista milioane de lucruri care va ranesc, dar ceea ce nu stiti voi este ca nu lucrurile in sine va ranesc, caci pe mine ma lasa complet rece. Ele va ranesc numai din cauza egoului vostru.
Egoul se teme tot timpul, fiind perfect constient ca nu este altceva decat un obiect artificial, creat de societate cu scopul de a va tine in mrejele ei, alergand dupa himere. Acest joc al egoului care tinteste tot mai sus este numit politica.
Si cate jocuri nu stie sa joace egoul...
Casatoria este un joc, banii sunt un joc, puterea este un joc. Toate acestea sunt jocuri ale egoului. In ansamblul ei, societatea nu este altceva decat un joc, un fel de Olimpiada perpetua. Toata lumea face eforturi sa se ridice cat mai sus, calcandu-i pe ceilalti in picioare, caci pe Everest nu exista atata loc incat sa incapem cu totii.
Competitia este extrem de dura si ea devine atat de importanta, incat voi uitati cu desavarsire ca cea care a implantat acest ego in voi a fost societatea, profesorii vostri. Ce fac acestia, de la gradinita si pana la universitate? Nimic altceva decat sa va stimuleze egoul. Noi si noi titluri sunt atasate numelui vostru, astfel incat sa va simtiti din ce in ce mai importanti, mai puternici.
Egoul este minciuna suprema, pe care voi ati acceptat-o drept adevar. In jurul ei roiesc insa cele mai meschine interese, caci daca toata lumea ar renunta la ego, marea Olimpiada ar inceta, nimeni nu si-ar mai dori sa urce Everestul si toata lumea ar fi fericita.
Egoul va tine mereu in asteptare: maine veti reusi, maine va fi mai bine. Evident, astazi aveti inca de suferit, trebuie sa va sacrificati. Daca doriti sa aveti succes maine, astazi trebuie sa va sacrificati. Succesul trebuie meritat si este nevoie de multe eforturi pentru a putea fi atins. Deocamdata trebuie sa suferiti, dar merita, caci va veni si ziua succesului. Din pacate, aceasta zi nu vine niciodata cu adevarat. Este o imposibilitate.
Maine se refera pur si simplu la ceva ce nu va fi atins niciodata. Este doar o amanare a vietii, o minunata strategie de a va mentine racordati tot timpul la suferinta.
Egoul nu se poate bucura de prezent. Pur si simplu, el nu poate exista in prezent. El nu poate trai decat in trecut sau in viitor, adica in ceea ce nu exista. Trecutul nu mai este, viitorul nu a sosit inca. Ambele stari sunt non-existentiale. Egoul nu poate trai intr-o asemenea stare non-existentiala, caci este non-existential el insusi.
Daca veti constientiza momentul prezent, nu veti descoperi nici o urma a egoului in voi - doar o bucurie tacuta, o stare de vid linistit si pur .[...]"
In concluzie, de ce nu a postat nici macar o poezie, mr.Psata? Pentru ca, de fapt, nu intentiona sa posteze nici o poezie, ci doar sa creeze comparatia cu cei multi, dar marunti, ce si-au scris gandurile pe www.poezie.ro. Un suflet marunt, cu un ego umflat ca un balon de latex umplut cu heliu...si care pluteste...pluteste...pana intr-o zi...numai pana intr-o anume zi, cand nu va mai ramane nimic din egoul lui, decat niste urmasi care vor fi nevoiti sa care in spate povara renumelui sau.
In afara de toate acele titluri pe care si le-atarna de gat ca pe niste zgarde, si care il trag in jos ca niste pietre de moara, i-as pune-o intrebare lui Psata, fara toate aceste poleieli iluzorii, poate sa spuna cine este el?
In toate cercetarile lui, pe care le-a facut pe creierul omului, a gasit undeva fiinta care il reprezinta de fapt? Tot ce a facut el nu este decat filozofie, si chiar afirma ca a studiat filozofia. Dar filozofia - se stie prea bine - este o activitate futila, ea nu duce nicaieri.
El a experimentat doar doua cai, pentru ca stiinta experimenteaza cu obiectul, iar filozofia este pentru nerozi, fiindca ea pune neincetat intrebarea "de ce?", speculeaza, nu are nimic de-a face cu subiectul insusi;
pentru ca daca ramai ignorant in strafunduri, atunci intreaga ta cunoastere este doar gunoi; este bazata pe ignoranta, este inradacinata in ignoranta.
Pana nu te cunosti pe tine insuti, pana nu este acolo cunoscatorul, cum poti cunoaste orice altceva? Daca tu insuti esti in intuneric profund, toate luminile pe care le-ai creat in exterior sunt inselatorii, iluzii, mr.Psata.
In afara de toate acele titluri pe care si le-atarna de gat ca pe niste zgarde, si care il trag in jos ca niste pietre de moara, i-as pune-o intrebare lui Psata, fara toate aceste poleieli iluzorii, poate sa spuna cine este el?
In toate cercetarile lui, pe care le-a facut pe creierul omului, a gasit undeva fiinta care il reprezinta de fapt? Tot ce a facut el nu este decat filozofie, si chiar afirma ca a studiat filozofia. Dar filozofia - se stie prea bine - este o activitate futila, ea nu duce nicaieri.
El a experimentat doar doua cai, pentru ca stiinta experimenteaza cu obiectul, iar filozofia este pentru nerozi, fiindca ea pune neincetat intrebarea "de ce?", speculeaza, nu are nimic de-a face cu subiectul insusi;
pentru ca daca ramai ignorant in strafunduri, atunci intreaga ta cunoastere este doar gunoi; este bazata pe ignoranta, este inradacinata in ignoranta.
Pana nu te cunosti pe tine insuti, pana nu este acolo cunoscatorul, cum poti cunoaste orice altceva? Daca tu insuti esti in intuneric profund, toate luminile pe care le-ai creat in exterior sunt inselatorii, iluzii, mr.Psata.
Avea dreptate Heraclit spunand ca "Abundenta de cunostinte, nu il invata pe om sa fie intelept."
Si totusi, pentru un doctor care a studiat functiile creierului si a scris atatea poezii, mi se pare hilar faptul ca nu simte limba romana absolut deloc, deoarece creierul nu poate fi "creer"...poate la el...
dar ca sa nu fie nici un dubiu,
dar ca sa nu fie nici un dubiu,
Pa si pu...la revedere...
34. sunt 34 sub un singur balcon. le-am numarat. cuiburi de randunici!
Imi va fi dor...
de randunicile de la sediul multinationalei la care lucrez ...la care inca lucrez...
si de peisaj, chiar daca e selenar...niste copaci se vad profilati la orizont...doar atat, in rest camp...doar iarba....
si de liniste...in care se aude doar ciripitul randunicilor ce zboara neobosite, muncind la cuiburile lor...
dar trebuia sa iau hotararea sa plec...am luat-o acum aproximativ doua luni, in consiliu de familie...nu mai voiam sa raman, pentru ca m-am relocat odata, iar ei vor sa te reloce la nesfarsit...munca nu este viata mea, ci este doar o parte din ea. Muncesc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa muncesc.
Mi-am chinuit o data copiii, abia dupa trei ani au reusit sa se acomodeze...nu mai vreau sa-i chinui...nu pe ei, mai bine pe mine...caci orice-as spune, imi placea jobul meu....si nu voi mai gasi altul care sa fie conform pregatirii mele...in venele mele sangele imi este amestecat cu aur negru, pentru ca m-am nascut iubindu-l si am trait atat de mult timp cu dragostea pentru el incat a devenit parte din mine. si nu poti sa te desparti de o astfel de iubire fara sa simti o ruptura...fara ca inima sa ti se sparga...
dar nu mai vreau sa-mi chinui copiii, pe care acum ar fi trebuit sa-i mut la o alta scoala, in alt oras...in consiliul de familie au protestat: nu vrem sa mai plecam! si nu vrem nici mama de week-end, nu vrem ca tu sa pleci! nu vreau sa le mai bulversez adolescenta...nu eu, nu din vina mea, cel putin nu din vina mea.
dar, Coincidenta, cu "C" foarte mare!!! exact la trei zile dupa ce am luat aceasta hotarare irevocabila in consiliu de familie, am primit un mail de la o colega cu care nu m-am intalnit de douazeci de ani, care mi-a oferit un job nou...dar cu totul nou, fiindca nu este in domeniul in care am lucrat pana acum...stiu ca imi va fi greu, pentru ca in domeniul furnizarii de energie sunt tabula rasa, dar voi invata repede....sper...tocmai pentru ca sunt tabula rasa voi invata repede...precum copiii...IF YOU ARE HAPPY AND YOU KNOW IT, CLAP YOUR HANDS!!!!!! Yippee!!!!
am acceptat ceva nou, pentru ca vechiul ajunsese sa ma agaseze...multinationalele sunt locurile care distrug familiile, distrug tot ceea ce conteaza in viata...in care esti exploatat, precum negrii pe plantatie, si care lucreaza la o si mai mare exploatare, pe care o numesc "eficientizarea activitatii", dorind inlocuirea oamenilor cu roboti...daca devii un robot, lor le convine...nu si mie...pa si pu...cu multinationalele e ca-n romanul lui Agatha Christie "Zece negri mititei"...
Un negru mititel
S-a-nsurat odata
Si nevasta i-a facut
Zece negri-o data.
Zece negri mititei
S-au jucat în roua,
Unul a cazut din ei,
Si-au ramas doar noua.
Noua negri mititei
Mânca porumb copt,
Unul s-a-necat din ei,
Si-au ramas doar opt.
Opt negri mititei
Beau cafea cu lapte,
Unul s-a-necat din ei,
Si-au ramas doar sapte.
Sapte negri mititei
S-au dus la Tanase,
Unul a murit de râs,
Si-au ramas doar sase.
Sase negri mititei
Au încaltat opinci,
Unul s-a-mpiedicat din ei,
Si-au ramas doar cinci.
Cinci negri mititei
S-au dus la teatru
Unul s-a facut artist,
Si-au ramas doar patru.
Patru negri mititei
S-au suit în tei,
Unul a cazut din ei,
Si-au ramas doar trei.
Trei negri mititei
S-au dus la oi,
Unul s-a facut cioban,
Si-au ramas doar doi.
Doi negri mititei
Au tras cu tunul,
Unul s-a-mpuscat din ei,
Si-a ramas doar unul.
Un negru mititel
S-a-nsurat odata...
joi, 27 mai 2010
Jocul
Mai am o scoică şi câteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum sa mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmărind fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm ?
O scoică şi câteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lângă tribunele goale,
dar eu am văzut arzând la amiază un nor
şi-am auzit cântecul care îngenunchea caii sălbatici,
îţi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cântecul
şi înainte de a mă învinge
Soarele m-a făcut fericit. Octavian Paler
marți, 25 mai 2010
Fara nici o dorinta, am simtit starea fara griji
Astazi de dimineata, cand am deschis ochii si am vazut lumina zilei cum aproape alungase intunericul noptii, mi s-a ivit pe loc in minte gandul: iti multumesc Doamne, pentru ca m-ai trezit din somn si pentru ca imi daruiesti inca o zi de viata; in aceeasi clipa am simtit invadandu-ma o bucurie imensa, asa cum nu am mai simtit niciodata inainte; m-am dat jos din pat zambind.
Si imediat, rugandu-ma, am simtit tot pentru prima oara, o stare ce mi-e imposibil sa o descriu in cuvinte – un fel de stare fara griji, probabil ca atunci cand eram copil, si nu aveam nici o grija la inceputul zilei. Totul a durat cateva zeci de secunde, nu mai mult; am realizat, simtind-o cu toata fiinta mea, care este starea fara griji si fara nici o dorinta. Era ca si cum simteam ca parintii mei sunt acasa si eu nu trebuie sa imi bat capul cu nimic. Si am multumit pentru aceasta stare pe care, nu imi aduc aminte absolut deloc, de cand nu am mai simtit-o...era pierduta in negura vremurilor demult apuse...
duminică, 23 mai 2010
Principiul Masculin vs. Principiul Feminin
"Femeia este mister. Nici un om nu a fost vreodata capabil sa masoare profunzimile unei femei.
Femeia ramane misterioasa, intunecata, o noapte intunecoasa - nu poti vedea clar, cel mult pipai.
Nu poti niciodata sa fii clar din punct de vedere logic despre femeie. Ea nu urmeaza niciodata logica. Calea ei este zig-zagul; ea sare la concluzii direct, fara ca vreodata sa treaca prin proces. Barbatul merge pas cu pas, prin proces; el este metodic.
Femeia este un poet in sensul ca este intuitiva. S-ar putea ca ea sa nu creeze poezie - ea este un poet fara a crea vreo poezie. Viata este poezia ei, si este la fel de intunecoasa ca poezia - misterioasa, vaga, ambigua. Nimic nu este clar, nimic nu poate fi vreodata clar: femeia nu poate fi demistificata, ea ramane mereu un semn de intrebare.
Barbatul este clar precum lumina. Deci barbatul pare superficial, femeia pare profunda. Din cauza aceasta barbatul pare sa fie complet la suprafata; poti cunoaste despre el. Daca cunosti lucruri despre el, il poti prezice, dar nu poti niciodata prezice o femeie. Ea ramane imprevizibila, de aici intunericul.
Femeia este mai mult ca moartea. Nu te simti ofensata, aceasta este doar o descriere.
Barbatul este interesat de viata, femeia este interesata de securitate.
Barbatul este interesat de dragoste, femeia este interesata de siguranta.
Barbatul este interesat de aventura, femeia este interesata de confort, de comoditate.
Femeia este moarte. Prin "moarte" nu este presupusa sau intentionata vreo condamnare, doar ca principala calitate a mortii este securitatea. Esti asigurat doar atunci cand esti mort, esti asigurat doar cand nu esti: atunci nimic nu ti se mai poate intampla.
Dar barbatul vrea sa caute si sa cerceteze, sa riste. De aceea sotul continua sa priveasca la alte femei si femeia continua sa priveasca la sotul ei. Ea nu poate concepe ca el este interesat de alte femei - "sunt eu aici!"
Dar principiul masculin este intotdeauna interesat de ceva nou, de senzational, de un nou fior. Si uneori se intampla ca propria lui sotie sa fie o frumusete si el sa inceapa sa se incurce cu o femeie urata. Nimeni nu poate vedea rostul acestui lucru - ce se intampla. "Ai o femeie asa de frumoasa, si ce faci?"
Dar tu nu intelegi principiul masculin.
Principiul masculin este fundamental poligam si principiul feminin este fundamental monogam.
Ea vrea sa se aseze la casa ei. Ea este mai interesata de casatorie decat de dragoste. Ea este interesata de dragoste doar ca sa ajunga casatorita, si barbatul ajunge sa se casatoreasca doar fiindca este interesat de dragoste.
Intelegerea acestor doua principii in fiecare din voi - barbat sau femeie - si in transformarea partii intunecate din tine in parte luminata (fiindca fiecare individ are in interiorul sau o femeie si un barbat, proveniti din genele primite de la parintii sai) in ajutarea partii intunecate sa se miste, in ajutarea partii intunecate ca sa ajute partea luminata si nu sa lupte cu ea.
Inauntrul tau aceste doua principii sunt intr-o lupta constanta. Numeste-le viata/moarte, lumina/intuneric, barbat/femeie, X/Y - oricum ai vrea - dar aceste doua principii sunt acolo, permanent in lupta. Si aceea este angoasa ta, mizeria ta, iadul tau.
Lasa-le sa devina prieteni, si nu sa fie unul impotriva celuilalt. "
The way you see me walking on
That's why I'm telling you in song
There's only one way to get ahead
You've got to give it up instead
Start all over again
You see me standing on the bridge
I see the sunset in my view
The field looks colourful to me
I know there's more than I can see
We can start all over again
Made it, made it, made it
Made it through the winter time
Made it through the spring
Made it through the summer
And the fall
That's why I'm giving you the time
You always wanted your own mind
The way is up to you and me
And there's horizons yet to see...
That's why I'm telling you in song
There's only one way to get ahead
You've got to give it up instead
Start all over again
You see me standing on the bridge
I see the sunset in my view
The field looks colourful to me
I know there's more than I can see
We can start all over again
Made it, made it, made it
Made it through the winter time
Made it through the spring
Made it through the summer
And the fall
That's why I'm giving you the time
You always wanted your own mind
The way is up to you and me
And there's horizons yet to see...
Real Real Gone...
Dragostea te face real. altfel, ramai doar o fantezie, un vis fara nici o substanta in el. Dragostea iti confera substanta. Dragostea iti da integritate. Dar este doar jumatate din calatorie.
Nu evita dragostea. Treci prin ea, cu toate durerile ei. Da, doare, dar daca esti indragostit nu conteaza. De fapt, toate acele dureri te intaresc.
Uneori doare intr-adevar rau, teribil, dar toate acele rani sunt necesare pentru a te provoca, pentru a te intarata, pentru a te face mai putin somnoros. Exista o foarte frumoasa definitie a realului prin dragoste in frumoasa poveste a lui Margery William, Iepurele de catifea.
"Ce este real?" a intrebat Iepurele intr-o zi.
"Inseamna a avea acea bazaitura inauntrul tau si un maner iesit in afara?"
"Inseamna a avea acea bazaitura inauntrul tau si un maner iesit in afara?"
"Real nu inseamna cum esti facut" a spus Calul de Piele. "Este un lucru care ti se petrece tie. Cand un copil te iubeste pentru un timp indelungat, nu doar se joaca cu tine, ci intr-adevar te iubeste, atunci devii real."
"Doare?" a intrebat Iepurele.
"Uneori", a spus Calul de Piele, caci el era intotdeauna iubitor de adevar. "Cand esti real, nu iti pasa daca esti ranit."
"Se petrece dintr-odata ca atunci cand esti lovit" a intrebat el, "sau putin cate putin"?
"Nu se intampla tot odata" a spus Calul de piele.
"Tu devii. Ia mult timp. De aceea nu se petrece des cu cei care se rup usor, sau au muchii ascutite, sau care trebuie pastrati cu grija. In general, pe cand esti real, cea mai mare parte a parului s-a dus odata cu mangaierile, si ochii tai au cazut, si devii foarte dezlanat si incheieturile se slabesc. Dar aceste lucruri nu conteaza deloc, fiindca odata ce esti real, nu poti fi urat, decat pentru oamenii care nu inteleg...Odata ce esti real, nu poti deveni din nou ireal. Dureaza pentru totdeauna."
"Tu devii. Ia mult timp. De aceea nu se petrece des cu cei care se rup usor, sau au muchii ascutite, sau care trebuie pastrati cu grija. In general, pe cand esti real, cea mai mare parte a parului s-a dus odata cu mangaierile, si ochii tai au cazut, si devii foarte dezlanat si incheieturile se slabesc. Dar aceste lucruri nu conteaza deloc, fiindca odata ce esti real, nu poti fi urat, decat pentru oamenii care nu inteleg...Odata ce esti real, nu poti deveni din nou ireal. Dureaza pentru totdeauna."
I'm real real gone
I got hit by a bow and arrow
You got me down to the very marrow
You're a friend of mine
And I'm real real gone
On the radio
Music coming and I hear
Sam Cooke's voice
Well I know I don't have any choice
That's the way it is
And I'm real, real real gone, man
I can't stand up by myself
Don't you know, baby, I need your help
You're a friend of mine
And I'm real real gone, alright
Well, I'm dancing
Dancing till my, till my body's soaking wet
Till I'm completely wet with sweat
Once I've started I'm just real real gone, man
I got hit by a bow and arrow
Got me down to the very marrow
You're a friend of mine, and I'm
Real gone, man
Well the music's playing
On the radio
And the night is filled with space
When my fingertips touch your face
You're a friend of mine
And I'm, I'm real real gone
Help me stand up
Help me stand up
All by myself
You're a friend of mine
And I'm real, I'm real real gone
Real gone
I got hit by a bow and arrow
I got hit by a bow and arrow
You got me down to the very marrow
You're a friend of mine
And I'm real real gone
On the radio
Music coming and I hear
Sam Cooke's voice
Well I know I don't have any choice
That's the way it is
And I'm real, real real gone, man
I can't stand up by myself
Don't you know, baby, I need your help
You're a friend of mine
And I'm real real gone, alright
Well, I'm dancing
Dancing till my, till my body's soaking wet
Till I'm completely wet with sweat
Once I've started I'm just real real gone, man
I got hit by a bow and arrow
Got me down to the very marrow
You're a friend of mine, and I'm
Real gone, man
Well the music's playing
On the radio
And the night is filled with space
When my fingertips touch your face
You're a friend of mine
And I'm, I'm real real gone
Help me stand up
Help me stand up
All by myself
You're a friend of mine
And I'm real, I'm real real gone
Real gone
I got hit by a bow and arrow
vineri, 21 mai 2010
Even in the Quietest Moments...
De ce este atat de dificila comunicarea intre doi oameni? pentru ca tu spui un lucru, iar celalalt intelege altceva.
Limbajul este intotdeauna problema. Experiente diferite, minti diferite, trecut diferit, modele diferite, obiceiuri diferite, personalitati diferite.
Adevarul este ca, nu este dificil sa se comunice, este aproape imposibil! Daca odata se intampla, te simti extraordinar de norocos. Si da, se intampla cateodata.
Cand esti profund indragostit de cineva, se intampla. Atunci limbajul este mai putin , sau deloc necesar. Atunci insasi prezenta ta, insasi vibratia ta comunica. Atunci, poate pentru o clipa, in dragoste profunda, indragostitii aluneca din mintile lor. Pentru ca mintile obligatoriu se vor ciocni, vor intra in conflict.
Asa ca, in rare momente de dragoste se petrece comunicare, altfel este intotdeauna o cearta, un conflict subtil. Tu spui un lucru, celalalt intelege altceva. Celalalt spune ceva, tu intelegi altceva. Si la un moment dat se produce ruptura: iei hotararea sa devii liber, pentru ca puntea comunicarii a fost rupta, iar tu crezi ca nu va mai potriviti. De fapt, doua minti neiubitoare, vor intra intotdeauna in conflict.
Daca vrei intr-adevar sa comunici, devino din ce in ce mai iubitor - deoarece de dragoste este nevoie, nu de limbaj. Limbajul este o bariera, iar dragostea este o punte. Cu cat devii mai intim cu iubita ta ori cu iubitul tau, cu atat mai putine cuvinte vor fi necesare din cauza ca, veti incepe sa va auziti unul pe celalalt. Atunci nu va fi nevoie de cuvinte.
Se intampla uneori ca sa se intalneasca doua persoane pentru prima oara si devin atat de intime, nu sexual, ci simt o intimitate ca si cum ar fi fost impreuna toata viata, ca si cum s-ar fi gasit in sfarsit, dupa o intreaga cautare de toata viata. Atunci comunicarea se intampla imediat. Atunci nu este nici un conflict.
Din clipa in care esti indragostit, si devii dragoste, se intampla comuniunea. Fiindca, comuniunea este o functie a dragostei, nu a limbajului. De fapt, limbajul functioneaza ca o piedica, nu ca un ajutor.
Comuniunea este un fenomen al dragostei, o inflorire a iubirii; nu are nimic de-a face cu limbajul, si cu cuvintele, absolut nimic. Este tacere.
Din acest motiv se despart oamenii casatoriti, pentru ca nu se iubesc si ajung sa spuna ca nu se inteleg unul pe celalalt. Pentru ca permanent intra in conflict. Pentru ca ei trec iubirea prin mintea lor, iar mintea nu este capabila de iubire, pentru ca fiecare individ are o minte unica, nu pot exista doua minti la fel.
De aceea eu le doresc tinerilor casatoriti sa isi arunce mintile cand sunt impreuna, sa nu mai gandeasca, ci sa se inteleaga prin necuvinte, prin iubire.
Pentru ca iubirea devine graitoare, si numai cu iubire si prin iubire gasesc puntea comunicarii, niciodata altfel.
Exista o straveche zicatoare ca, lumea ar fi imens de plina de bucurie daca fiecare barbat ar ramane neinsurat si fiecare femeie ar fi casatorita. Dar cum poate fi facut asa ceva? Este imposibil.
Exista o straveche zicatoare ca, lumea ar fi imens de plina de bucurie daca fiecare barbat ar ramane neinsurat si fiecare femeie ar fi casatorita. Dar cum poate fi facut asa ceva? Este imposibil.
Even in the quietest moments
I wish I knew what I had to do
And even though the sun is shining
Well I feel the rain --- here it comes again, dear
And even when you showed me
My heart was out of tune
For there's a shadow of doubt that's not letting me find you too soon
The music that you gave me
The language of my soul
Oh Lord, I want to be with you.
Won't you let me come in from the cold?
Don't you let the sun fade away
Don't you let the sun fade away
Don't you let the sun be leaving
Won't you come to me soon
And even though the stars are listening
And the ocean's deep, I just go to sleep
And then I create a silent movie
You become the star, is that what you are, dear?
Your whisper tells a secret
Your laughter brings me joy
And a wonder of feeling I'm Nature's own little boy
But still the tears keep falling
They're raining from the sky
Well there's a lot of me got to go under before I get high
Don't you let the sun disappear
Don't you let the sun disappear
Don't you let the sun be leaving
No, you can't be leaving my life
Say that you won't be leaving my life
Say that you won't be leaving my life
Say won't you please, stay won't you please
Say won't you please, stay won't you please
Lord, won't you come and get into my life
Lord, won't you come and get into my life
Say won't you please, stay won't you please
Say won't you please, stay won't you please
Lord no, don't go...
And even when the song is over
Where have I been --- was it just a dream?
And though your door is always open
Where do I begin --- may I please come in, dear?
Dragostea si sexul...
"Daca doua corpuri se simt atrase unul catre celalalt, este sex.
Daca doua minti se simt atrase una catre cealalta, este dragoste;
daca doua suflete se simt atrase unul catre celalalt, este rugaciune.
Si rugaciunea este cea mai inalta forma a iubirii.
Sexul este cea mai joasa forma.
Nu gandi ca inferiorul este superior,
altfel vei ramane ratacit."
"Dragostea este un lucru foarte diferit de ceea ce cred toti ca ea este.
Ea nu are in mod necesar ceva de-a face cu sexul.
Sexul ar putea fi o parte a ei, dar poate foarte bine sa nu fie o parte a dragostei.
Pentru ca poti fi indragostit de o persoana fara vreo relatie sexuala.
Iar asta este ceea ce se numeste adevarata prietenie.
E pe cale de disparitie.
Aproape a disparut din lume, fiindca toata lumea cunoaste doar un singur fel de dragoste, care este sexual.
O dragoste non-sexuala a devenit aproape inexistenta. De fapt, aceea este dragoste. Prietenia este o dragoste mai profunda decat relatia sexuala, fiindca prietenia da si nu cere nimic in schimb.
Pe cand relatia sexuala este o exploatare reciproca. Dar, doar a spune ca este sex pur arata urat, asa ca toti o numesc dragoste.
Dar mai devreme sau mai tarziu toti se satura de sex, pentru ca dispare curiozitatea, nu mai exista mister sa patrunzi in el, si apare plictiseala, tristetea, pentru ca sexul singur, fara iubire nu te poate implini, nu iti da aripi. "
Traieste sau mori
Traieste sau mori.
fiindca oricum esti mort, daca nu vrei sa traiesti.
fiindca viata creste doar prin alegerea provocarilor.
Viata creste doar prin a merge in furtuni.
Viata creste doar prin a risca, a juca sansele.
Dar oamenii se agata de trecut.
Oamenii se agata de mizeria trecutului.
Oamenii se agata de ceea ce ei cunosc, de tot ce este vechi. Sunt prinsi ca intr-o capcana.
Provocarile vietii le provoaca nesiguranta si fug din fata provocarilor.
Dar, aminteste-ti, numai cei care aleg provocarea, traiesc cu adevarat si vor creste spiritual.
Pentru ca viata inseamna a fi gata sa mergi in necalculat, in neprogramat.
Viata inseamna sa fii gata mereu sa asculti provocarea care vine din sursa necunoscuta.
Este periculos, dar a trai este periculos.
Cel mai sigur si protector loc este mormantul - acolo nu se intampla nimic niciodata.
Intotdeauna alege noul, drumul cel mai putin batatorit.
Intotdeauna alege necunoscutul, cel mai putin calatorit.
"Si asta a facut toata diferenta" spunea inspirat cineva.
Viata creste doar prin alegerea provocarilor.
Viata este cea care iti confera ascutime.
Lupta vietii este cea care provoaca toate izbucnirile talentelor tale sa iasa la suprafata.
Trebuie sa fii inteligent pentru a supravietui...
Dar numai astfel poti evolua sufleteste.
Daca nu iti plac situatiile noi, mori si nu se intampla nimic nou cu tine.
ramai la fel de trist si de plictisit pana viata fuge din tine de tot.
Mortii au o singura soarta: groapa. Si nimic altceva.
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
They stand in the wind and the rain
Not a fear left in the world
They've learned that this life
Is unpredictable
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Far away
Where the moon falls into the sea
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Without knowing anything for certain
This may be the last day
So everything has more meaning
And so much more color this way
Far away
Where the moon falls into the sea
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
They stand in the wind and the rain
Not a fear left in the world
They've learned that this life
Is unpredictable
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Far away
Where the moon falls into the sea
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Without knowing anything for certain
This may be the last day
So everything has more meaning
And so much more color this way
Far away
Where the moon falls into the sea
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Like wild flowers
Left alone
By the side of the road
Imperfect on the edge
Abonați-vă la:
Postări (Atom)