Dupa ce Daniel Iancu a pus un tip de la Ploiesti sa ma verifice cateva luni de zile - (alias Nicolae Lucian), tip care nu s-a sfiit sa il vorbeasca “de bine” in comentarii facute pe celalalt blog al meu, dar care nu m-a pacalit sa fac la fel - si dupa ce m-a reclamat si mi-a fost instalat un server timp de o saptamana, a vrut sa verifice si daca sunt “fara stapan”, adica, daca familia mea stie despre blogurile mele. Si cum sotul meu i-a scris sa renunte la serverul spion, nu din alt motiv ci pentru ca nu avea ce sa gaseasca in computerele noastre, domnia-sa i-a spus sa ma duca “la doctori” si “sa ma tina” in “frau”, ca pe iepele naravase :)) A fost curios sa afle si “daca cumva mai este” sotul meu cu mine. Este. Desi sotul meu este un fel de don-juan modern, si m-a facut sa sufar foarte mult din acest motiv, inca suntem o familie, fiindca eu consider ca doi oameni inteligenti nu se impiedica de limitele celuilalt. Atata timp cat suntem cu totii oameni imperfecti, nu putem pretinde perfectiunea de la celalalt recurgand imediat la divort, asa cum majoritatea oamenilor fac atunci cand ceva nu le convine la partenerul de viata.
Ideea pe care vreau sa o transmit este ca desi Daniel Iancu crede ca este un om bun si nobil, nu este decat un om ca toti oamenii, razbunator (vezi poezia despre soacre, cat si declaratia sa dintr-un interviu public “soacra-mea nu a fost chiar asa de rea”), misogino-rautacios (vezi poeziile sale despre femeia grasa, femeia cu celulita, femeia nesatisfacuta sexual) ros, ca orice om, de diverse conflicte interioare, adica psihologice (vezi poezia sa “Furnici sub piele”), care nu suporta oamenii ce nu-i fac placere, adica nu ii lauda creatiile (vezi comentariul de la videoclipul de pe youtube, "Sunt mandru ca-s roman"- in care il intreba pe “mugurel” daca vrea sa ii cante o jaga-jaga, doar pentru ca nu l-a laudat pe cel de-al doilea "fiu risipitor al Mioritei"- primul a fost declarat deja Cioran :) ).
Eu i-am laudat creatiile, dar numai pe acelea pe care le-am considerat inspirate, geniale, si care au un mesaj demn de transmis generatiei actuale de tineri, dar si generatiilor urmatoare. Celelalte creatii ale sale sunt doar rezultatul determinismului sau psihologic. Mi-ar fi placut sa fi reusit sa il fac sa realizeze ca tine la o multime de chestii care nu il lasa sa redevina un tip genial, creativ in adevaratul sens al cuvantului, dar s-a suparat si s-a razbunat pe mine. Cu siguranta nu eu sunt cauza imputinarii inspiratiei sale, si inspiratiei de geniu, ci obisnuinta de a prejudeca totul, de a baga in tipare si in imagini oameni care nu sunt la fel ca el. Un om este cu mult mai complex decat imaginea sa, la un moment dat al vietii sale. Iar un artist genial nu vede numai frumusetea evidenta, cea pe care o poate vedea si omul obisnuit, simplu, ci vede frumusetea dincolo de aparente si o releva si noua, oamenilor simpli, dar nu simplisti. Un artist de geniu apreciaza criticile, pentru ca stie ca este singurul feed-back capabil sa il ajute sa evolueze, si nu laudele care ne mentin in parerea de noi insine. Eu ii doresc omului bun multa inspiratie, de calitate, dar si mult succes cu noua lui carte “Tantarul”, desi, daca toata lumea ar fi ca el - care nu are rabdare sa citeasca ceva pana la capat (sic!) - nu ar mai exista pe lumea asta nici scriitori, nici carti, nici critici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu