Daniel Iancu - caci asa l-a numit lumea...

Oameni buni, Daniel Iancu - caci asa l-a numit lumea
este om la-nfatisare, dar e inger, va zic bine
caci de-n juru-i va uitati si atent voi cercetati
lasand la o parte timpul, dar si spatiul de-l lasati,
El a fost trimis de Unul, daruindu-i al Sau Har,
Sa zideasca flori in lume, sa se faca Gradinar!

El se osteneste tare, sa nu-l vada lumea cum e
Dara florile – splendoarea si parfumul ce ni-l dau –
florile ce-l inconjoara, lui ii datoreaza izul,
c-a avut grija de ele ca un mare gradinar!

Le-a udat bine cu grija, pamantul le-a afanat
Iar cand a venit momentul, flori lui ele i s-au dat
Ca sunt flori impunatoare, mari, ori cu petale multe
sau sunt flori micute, rare, cu petale mici, marunte
Nu conteaza, sunt splendoare - toate sunt mirositoare!

Caci trecand pe langa ele, asta puteti constata
Puteti trece in viteza, fara sa le observati
prinsi in mreje-n asta lume, ingrijiti, ori doar distrati –
Ele daruie parfumul, indiferent ce le-ati da:
O privire, o uimire, ori numai o ne-privire.

Inflorite-n mod secret, ele parfumeaza toate
pe oricine, far’ s-aleaga, caci e darul de la Sine,
Dar pe el, pe gradinarul – cel care le-a ingrijit,
il iubesc o viata-ntreaga, ca pe cel ce le-a fiit!
El nu poate doar pe una s-o iubeasca cel mai mult
toate sunt una-si-una, el pe toate le-a crescut!

Pasind numai, ca un rege, prin gradina-i suspendata
unde framantari de lume, n-o ating pe ea vreodata
El pe toate le iubeste, si nemasurat de mult
Chiar daca o face-n stilu-i - fiind modul cel mai mut!

Le mai canta cateodata “M-a iubit o Doamna Bruna”
Trandafirul, Mii de Smaralde, parand doar ca sa dispuna,
Dar ridica flori in juru-i, cu parfum de dat in dar -
Ele toate-s o gradina, ridicata cu-al sau har!

Bucarest,7mai

nu o cenzura pe asta, las-o, ca sa se-nmulteasca...

Orisicum, pe blog la mine o sa steie, cat o sta
internetu-n asta lume, iar lumea-n parerea sa.