Indiferent ce tip de reclamatie a facut Daniel Iancu, culpa este comuna, nicidecum numai a mea. Trei ani l-am rugat sa raspunda, de doua ori am fost la spectacol si am incercat sa vorbesc cu el, prima oara nu mi-a vorbit, a doua oara nici nu s-a sinchisit macar cand i-am spus ca stiu ca poate ierta, pe fondul musical al propriei lui piese “De-as sti”. L-am mai rugat de doua ori, si s-a ridicat de pe scaun si a plecat, lasandu-ma pe mana a doi “prieteni”, care mi-au spus ca artistul are de semnat in continuare autografe si mi-au cerut sa plec. Exact ca unei nebune. Dar nebuna i-a vorbit frumos artistului, si nu le-a spus nimic prietenilor. Ei nu aveau nici o vina.
Trei ani nu l-au deranjat mesajele mele, si un an nu l-au deranjat comentariile mele pe care le-a cenzurat fara mila, chiar daca ele erau on-topic, si erau pertinente. Acum, ca are prietena, s-a umflat in pene ca un cocos, sau mai degraba ea s-a hotarat sa curete «curtea» imprejurul lui. Altfel, daca nu m-ar fi ignorat ca pe un obiect, nu s-ar fi ajuns aici. Orgoliul, bata-l vina.
El a avut orgoliul de anu-mi mai vorbi, eu am avut orgoliul de a nu ma trata ca pe un obiect. El a avut orgoliul de a nu-mi primi scuzele, eu am avut incapatanarea de a i le cere in continuare. El a avut orgoliul de a nu-mi cere scuze si a ma ameninta, eu am avut orgoliul de a constata si afirma ca este culpa comuna. Pana nu isi va vedea si el culpa tacerii folosite impotriva mea ca arma, si eu voi face plangere ca si el. Ce-o sa iasa, nu va fi placut, dar oamenilor ca el daca le permiti, te calca in picioare la nesfasit. Abia astept sa fac si eu o plangere pentru faptul ca mi-a instalat in mod abuziv un server, atentand la intimitatea familiei mele, si pentru diminuarea stimei de sine la care m-a supus neraspunzandu-mi, nici la mesaje, nici la comentarii, nici cererilor de scuze..
Avea dreptate Octavian Paler, cand a spus “Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”
Avea dreptate Octavian Paler, cand a spus “Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”
Pana la urma, atat adresa de mail, cat si blogul sau, erau publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu