Unui Narcis contemporan

Nimfa Ekhô se indragostise de Narkissos, iar acesta nici n-o baga in seama. Intr-un tablou de Poussin, nimfa il priveste pe Narcis in timp ce doarme, intr-un alt tablou, al unui englez mai putin cunoscut, J.W. Watterhouse, mitul e mai explicit: Narcis nu doarme, ci se contempla in apa unui piriu.



Nimfa il priveste cu ochi galesi. E foarte frumoasa. Si trupesa. Narcis e autist, cum ar zice Tania Radu, si ar avea dreptate de data aceasta. Dar nimfa nu are notiuni de psihiatrie. Deznadajduita, fuge intr-o pestera si se lasa sa moara de foame. Trupul ei frumos piere vazind cu ochii. Slabeste in asa hal incit nu mai ramine din ea decit vocea. Striga in nestire numele lui Narcis.

Obsedat de propria sa imagine, Narcis incearca s-o atinga cu degetele. Cu buzele. Bildibic! Cade in apa si se ineaca.

In general, scriitorul nu e un autist. Iar daca e, in zilele noastre a invatat sa inoate. Cind iese din apa trage cu urechea si-l incinta(sau il infurie, n.m.) si cel mai mic ecou la opera sa. 




Sursa: http://www.observatorcultural.ro/SOTRON.-Nevoia-de-ecou*articleID_17058-articles_details.html



Sa-i amintim, de la Ovidiu zicere (dar nu singurul - i-o spune si Oscar Wilde in "Portretul lui Dorian Gray"), ca omul este frumos ori in imagine, ori in realitate. :)) Dar adevaratii oameni de arta stiu asta, pe cand omuletul nostru....ba...:-(



You simple boy, why strive in vain to catch


A fleeting image? What you see is nowhere;


And what you love—but turn away—you lose!


Ovid, Metamorphoses