Trecand pragul unei jumatati de veac de viata, te gandesti ca omul respectiv si-a castigat intelepciunea si maturitatea gandirii. Citind cuvintele cu usile deschise, de mai sus, constati ca in ele este continut un mare adevar. Dar cand stii ca omul le spune numai pentru ca ii place cum suna, atunci te gandesti ca daca tacea (cum ii este obiceiul din fire) filosof ramanea.
Mie mi-a inchis "usa" in nas doar pentru ca i-am raspuns unui mesaj de-al sau "nu fi copil, nu e nevoie sa minti ca nu prea ai timp sa intri pe mail, fiindca stiu ca ai citit mesajele mele, inclusiv pe cel in care ti-am urat "La multi ani" si nu mi-ai raspuns - mi-a venit confirmarea de citire, sunt abonata la readnotify"
Mi-a inchis "usa" in nas si asa a ramas patru ani, chiar daca am fost la doua spectacole sa ii cer iertare. La unul i-am daruit un cos cu trandafiri albi, iar la spectacolul lansarii discului "Mii de smaralde" in Bucuresti, se auzea in fundal cantand cu propria sa voce "De-as sti ca poti sa ierti, de-as sti ca poti sa uiti" si l-am implorat la propriu sa ierte, sa asculte cuvintele pe care el le-a compus.
Dar s-a uitat in sila, si pe langa mine. Stia ca nu poate uita; nu a putut sa uite ca ii aflasem toate ipocriziile mastii frumoase pe care o poarta inaintea lumii. Si daca la inceput nu a putut ierta un lucru minor, dupa aceea nu a mai vrut sa ierte: se adunasera intre timp prea multe adevaruri dureroase pe care i le descoperisem, si i le spusesem despre el insusi.
Ultima oara mi-a intredeschis putin usa, si mi-a spus:
"Cred ca ar trebui sa te opresti cumva. Este un simplu sfat deocamdata. > Pierd deja prea mult timp incercand sa evit mesajele tale pe care le > consider fara rost. Am o familie frumoasa acum deci tu nu ai ce cauta > in viata mea nici acum si nici in viitor. Mergi la un psiholog sau la > un medic pentru ca ai o problema pe care doar tu poti sa o rezolvi. As > aprecia foarte mult daca nu m-ai mai deranja."
I-am spus ca nu vreau sa ma marit, fiindca sunt deja, si nu am nevoie de nimic de la nimeni, caci am primit tot ceea ce ar avea un om nevoie ca sa traiasca, ci doar as vrea sa stiu ca a scapat de obiceiul de a pre-judeca pe toata lumea, mai ales pe mine, careia i-a lipit o eticheta: "nebuna". Si iarasi mi-a trantit usa in nas.
"Iarta ca sa fii iertat" este adevarat numai atunci cand cerandu-ti-se iertare, il ierti imediat pe acela, si din toata inima, este un gest venit spontan din ambele parti.
Dumnezeu il asteapta mereu pe "fiul risipitor" sa se intoarca si sa-si recunoasca greseala de a fi fost mandru si infumurat.
Zice inteleptul Solomon: "Sase sunt lucrurile pe care le uraste Domnul, ba chiar sapte de care se scarbeste cugetul Sau: ochii mandri, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat, inima care planuieste ganduri viclene, picioare grabnice sa alerge spre rau, martorul mincinos care spune minciuni si cel care seamana vrajba intre frati."
Daca as fi semanat vrajba cu cuvintele mele intre el si ai lui, sa ma pedepseasca Dumnezeu, dar daca am spus cele ce dovedeau fatarnicia "Omului Bun" care inchide usa in nas celui ce iertare si-a cerut patru ani, ba cu flori, ba cu poezii, cu vorbe nesirete, uneori blande, alteori crude intru-adevar, dar cu inima deschisa larg ca sa primeasca macar un singur cuvant bun, unul singur - atunci Domnul sa vada si sa judece.
Sa ramanem dar la plata Domnului nostru care a zis „Daca sunt vinovat, dovedeşte, iar dacă nu, de ce ma palmuiesti? "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu