Si eu mi-am negat iubirea aproape un an de zile. Din iulie 2008 pana in mai 2009. M-am acuzat ca iubesc un om pe care nu am voie sa-l iubesc; ca iubesc un om care nu are nevoie de iubirea mea; ca iubesc un om care nu ma va iubi niciodata; si ca va trebui sa fiu constienta ca voi iubi ca nebunii, de una singura. Si dupa ce m-am acuzat si am stat in iadul gandurilor create de mine impotriva mea, am acceptat ca asta este ceea ce inima mea simte. Si am renuntat sa ma mai ascund. Toata lumea din jurul meu, inclusiv familia mea (intreaga) stie ca iubesc un suflet de artist. Unii dintre ei accepta acest lucru, altii nu. Dar adevarul este ca nu am nevoie de confirmarea nimanui ca sa-l iubesc. Nici macar de a lui. Nu el trebuia sa imi dea voie sa-l iubesc, ci inima mea. Curajul de a iubi pe cineva care nu ma poate iubi, m-a eliberat de parerea de mine insami. M-a eliberat de propriul meu dusman: eu insami; pre-judecatile mele insele. Pentru ca unde intra iubirea nu mai incape eu, mie, al meu. Nu mai incape orgoliul. Intr-o inima plina de mandrie, iubirea nu isi face loc decat inghesuindu-se printre orgolii si judecati ale altora. Am fost umilita de atatea ori, dar nu mi-a mai pasat ca alte dati inainte. Nimeni nu ar fi putut rezista atator umilinte, nimeni dintre cei ce nu constientizeaza ce vor cu adevarat: ori vor sa iubeasca, ori vor persoana langa ei. Eu am ales: ii iubesc sufletul pana voi muri, de persoana lui nu am nevoie, fiindca nici nu incap... e prea mare inghesuiala in inima lui...
Curajul este garantul libertatii noastre. El si numai el. Iubesc un suflet, asa cum il iubesc pe Dumnezeu, care nu poate fi iubit decat din toata inima, si nu am nevoie sa creada nimeni asta. Sufletul omului il iubesti altfel decat pe omul insusi. A iubi sufletul lui este a-mi dori sa ajunga la deplinatatea fortei sale artistice, creatoare. Cum ar putea cineva sa il iubeasca asa pe frumosul artist, cand fiecare isi vede doar interesul propriu? sufletul lui merita totul.
Exista in biblie niste cuvinte "blestemat omul care nădăjduieşte în om". Grele cuvinte pentru majoritatea dintre noi. Cum e blestemat omul ce nadajduieste in om? Suferind. Neimpacandu-se cu propria inima. Negasindu-si pacea sufletului si bucuria.
Curajul este garantul libertatii noastre. El si numai el. Iubesc un suflet, asa cum il iubesc pe Dumnezeu, care nu poate fi iubit decat din toata inima, si nu am nevoie sa creada nimeni asta. Sufletul omului il iubesti altfel decat pe omul insusi. A iubi sufletul lui este a-mi dori sa ajunga la deplinatatea fortei sale artistice, creatoare. Cum ar putea cineva sa il iubeasca asa pe frumosul artist, cand fiecare isi vede doar interesul propriu? sufletul lui merita totul.
Exista in biblie niste cuvinte "blestemat omul care nădăjduieşte în om". Grele cuvinte pentru majoritatea dintre noi. Cum e blestemat omul ce nadajduieste in om? Suferind. Neimpacandu-se cu propria inima. Negasindu-si pacea sufletului si bucuria.
De aceea, citind astazi pe blogul unei femei randurile de mai jos, am recunoscut zbuciumul acelor luni, din mine insami.
Nu, nu-i acesta curajul. El contine sensuri si semnificatii mult mai profunde, caci ascunde acolo esenta sufletului nostru nemuritor, facut doar pentru a-l iubi pe Dumnezeu. A avea curaj sa iubesti inseamna a recunoaste ca esti predestinat sa-ti iubesti si dusmanul, in aceeasi masura in care iti iubesti si prietenul.
Cand ne inhibam sau ne negam sentimentul iubirii, noi ne aflam in fata unui dusman. Paradoxul face sa credem ca iubim prea mult, dar tocmai acum, cand ni se pare ca iubirea da in clocot, ascunzandu-ne, ucigandu-ne sentimentul iubirii, noi fugim de el, si transforma fiinta pe care o putem iubi intr-un mare dusman.
Ne temem de acest sentiment la fel de mult pe cat ni-l dorim si cu tot atata patima il cautam. Dar cautam si nu cautam, vrem si nu vrem, ne dorim si ne temem. Aceasta pentru ca asezam iubirea in tiparele noastre. Fiindca a iubi inseamna pentru noi a ramane impreuna, a face copii impreuna, a face sex, a strange bani si a locui in aceeasi casa.
Noi suntem obisnuiti sa ne bucuram doar de raspunsul pe care persoana iubita ni-l da la iubirea noastra si sa credem ca noi iubim. Raspunsul acela este, totusi, ceva ce vine din exteriorul nostru si de aceea, cand pierdem fiinta iubita, noi cadem bezmetici in tristete sfasietoare. Tristetea aceasta este semnul ca n-am inteles, inca, ce este curajul de a iubi, ce este sentimentul iubirii.
Incercati sa va eliberati iubirea din stransoarea invataturilor primite in viata.Dati-va voie sa simtiti. Atat. Sa va spuneti: “Da, iubesc aceasta femeie/barbat” si sentimentul meu de iubire este suficient. Fara a face aceasta,veti transforma fiinta iubita in dusmanul vostru si, ori de cate ori va va refuza un favor, ori de cate ori veti astepta sa va intalniti si nu va veni la intalnire, ori de cate ori va intarzia sa va sune, va veti simti frustrati si veti fi din nou intr-o lupta apriga cu iubirea din voi.
Cand veti avea libertatea interioara de a iubi, pur si simplu, veti astepta faptele si schimbarea vietii voastre de la voi insiva, nu de la celalalt. Frica de iubire nu va mai da tarcoale si nu va mai taraste in prapastia neguroasa a conditionarilor, caci simtind ca iubiti, veti intelege ca sunteti stapani pe propriul vostru destin.
Asta inseamna sa ai curajul de a merge dupa sentimentul tau si nu dupa felul in care el este exprimat de fiinta iubita. Ea isi traieste propriul sentiment. Si, daca te iubeste sau nu ramane o problema a ei, una pe care o va intalni in viata pana ce va invata ca este un curaj sa nu suferi, sa nu te doara dragostea. Dragostea nu doare cand iubesti, ci numai atunci cand ti-e frica sa iubesti.
Frica noastra de iubire este mai mare decat toate fricile, iar curajul razboinicului paleste subit in fata trairii unei iubiri. Frica noastra de iubire ne indeamna sa credem ca nu putem concepe si nici nu putem ingadui sufletului nostru sa-si iubeasca dusmanul, asa cum spune Iisus. Frica de iubire ascunde lipsa de curaj si, prin aceasta, incapacitatea de a iubi in sensul cel mai inalt si cel mai stralucitor al iubirii.
Asta inseamna sa ai curajul de a merge dupa sentimentul tau si nu dupa felul in care el este exprimat de fiinta iubita. Ea isi traieste propriul sentiment. Si, daca te iubeste sau nu ramane o problema a ei, una pe care o va intalni in viata pana ce va invata ca este un curaj sa nu suferi, sa nu te doara dragostea. Dragostea nu doare cand iubesti, ci numai atunci cand ti-e frica sa iubesti.
Frica noastra de iubire este mai mare decat toate fricile, iar curajul razboinicului paleste subit in fata trairii unei iubiri. Frica noastra de iubire ne indeamna sa credem ca nu putem concepe si nici nu putem ingadui sufletului nostru sa-si iubeasca dusmanul, asa cum spune Iisus. Frica de iubire ascunde lipsa de curaj si, prin aceasta, incapacitatea de a iubi in sensul cel mai inalt si cel mai stralucitor al iubirii.
Sursa:http://mdjohana.blogspot.com/2012/04/avea-curaj-sa-iubesti.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu