Unii oameni primesc inca de la nastere, un talent deosebit, cum ar fi de exemplu o voce minunata, cu un timbru deosebit, unic, fata de al altor oameni, si o inteligenta muzicala pe masura vocii sale. Altii nu au primit acest talent, dar vor fi primit altceva, alt talent pe care punandu-si-l in valoare sa ii poata ajuta pe aceia pe care Dumnezeu, in marea sa milostivire, ni-i aduce in calea cea scurta a vietii noastre.
Asadar, talentul fiind primit la nastere, omul are datoria sa si-l cultive, sa si-l puna in valoare, dar nicidecum nu are voie a crede cumva ca l-a meritat, pentru ca nu a facut nimic atunci, in afara de a se naste. Nici macar meritul de a ne naste nu il avem, fiindca altcineva a hotarat ca noi sa venim pe lume.
Cand crezi ca ai un talent care ti se cuvenea, cand devii chiar increzut in tine insuti ca nu esti ca ceilalti, numai pentru ca tu te simti special inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, atunci ai pierdut toata agoniseala de pana in acel moment, a sufletului tau.
Este exact ca in pilda vamesului si fariseului, pe care Domnul Iisus Hristos a dat-o oamenilor, ca sa ne arate cat de sila ii este lui Dumnezeu de aceia care se mandresc cu realizarile si puterile lor, fiindca, dupa cum a spus in alta pilda, cea a semanatorului. tot ceea ce avem este dar de la Dumnezeu.
Acum doua mii de ani, catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, Domnul Iisus Hristos le-a zis pilda aceasta:
“Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.
Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.”
Am citit pe blogul lui Daniel Iancu urmatoarea afirmatie facuta chiar de el insusi, artistul talentat si cu o voce de un timbru deosebit, ca raspuns unul comentariu care reprezenta chiar realitatea despre opera artistului.
Raspunsul sau, al artistului cu talent daruit de Dumnezeu, m-a lasat "ca la dentist". Si cum artistul a scris “no comment, netul este al tuturor” spun si eu : “no comment, netul este al tuturor iar talentul artistic doar al catorva care inca nu au ajuns sa fie demni de el, crezand ca trei cd-uri cu muzica folk ar fi lucru mare.
Este, lucru mare, dar cand te mandresti cu ele in fata unuia care nu are acest talent, s-ar putea ca urmatoarele ori sa nu mai apara, ori sa apara degeaba, ca nu vor mai putea misca nici o inima. Dar el are trei cd-uri si netalentatul nu le are. :)) cat se poate mai adevarat!
Unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Dar unde Dumnezeu a dat, va cere folosul pe care l-au adus celorlalti pentru talentul daruit artistului. Dumnezeu uraste mandria, dar ii iubeste totusi pe mandri, asteptand in fiecare clipa sa isi vada greseala si sa se intoarca acasa, precum fiul risipitor la tatal sau. Au timp, pana mor. Dupa aia, Dumnezu cu mila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu