Ochii nu mint niciodata

Originality is simply a pair of fresh eyes....zicea inspirat un poet.

Ochii ne sunt fereastra sufletului. Cu cat sufletul sufera mai tare, cu atat ferestrele sufletului se micsoreaza. Cu cat sufletul este mai luminos, cu atat ferestrele prin care poate fi vazuta lumina lui, sunt mai largi deschise.

Cu adevarat, ochii ne sunt fereastra sufletului...si sunt atat de frumosi... iar sufletul este frumos deasemenea. Uneori se incrunta, alteori zambesc, uneori sunt tristi, alteori fericirea se poate citi in ei. Exista mai multe feluri de fericiri, asa cum exista si mai multe feluri de tristeti, care se pot citi in ochii semenilor nostri...exista o fericire pura, de copil caruia i-ai satisfacut o dorinta...apoi exista fericirea unei anumite sigurante materiale, pe care o citesti destul de usor...dar cei mai expresivi sunt ochii umbriti de tristete; sunt sfasietori, cel putin pentru mine. Chiar si acei ochi care privesc intr-un mod aparent rautacios, poti citi in ei suferinta, ochii pastrand in permanenta legatura cu adancimile sufletului.

Exista vederi scurte, si vederi prea lungi, vederi inguste si vederi largi. Toate sunt firesti. Ultimele doua ar putea parea nefiresti, dar sa nu ne lasam pacaliti. La o analiza superficiala, am putea spune ca aceste doua ultime categorii sunt ale sufletului dar, la o analiza atenta se poate intelege, foarte usor de altfel, ca ele sunt doar ale mintii, nu si ale sufletului.

Vederile sufletului sunt exact ca ale unui vultur, ce zboara in inaltimile cerului si poate cuprinde si scruta tot orizontul, intreaga realitate, si nu franturi din ea. Iar realitate nu este numai ceea ce vedem cu ochii nostri, ci este intregul existentei care se afla in fiecare dintre noi.

Lumina ochilor ne este cea mai scumpa comoara... vazand un orb, ni se strange sufletul de durere. Dar am intalnit la cei orbi, atata maretie de suflet, incat mi-am spus ca fericiti sunt cei orbi, care vad totul numai prin ochii sufletului. Dar cand ochii sufletului ajung sa fie orbi, multa durere este adunata in inima. Sa ne rugam pentru vederea sufletului nostru, ca si pentru cea a ochilor nostri. Nimic nu este mai pretios decat a putea vedea sufletul omului, dincolo de ceea vedem cu simturile noastre, caci de multe ori simturile ne ofera o realitate iluzorie, deformata de mintea noastra, iar nu realitatea in ansamblul ei.
Priveste oamenii in ochi, caci ei iti spun toate suferinta din sufletul lor. Si nu te lasa pacalit de aparente; nu exista suflet rau, ci doar suflet chinuit, micsorat de suferintele prin care a trecut omul, aproape orb uneori, dar niciodata rau. Caci totul a inceput in ochii unui copil...