Iubeste-l, nu sta la mine pe blog, fraiero, fraiero :))

Se pare ca rugamintea mea transmisa artistului a avut efect. Floriploiesteanu de iasi nu mai are grija mea, si a cuvintelor mele. Asa si trebuie, daca zice ca il iubeste pe frumosul artist.

Ceea ce eu stiu acum, este ca iubirii nu-i pasa de ceea ce ai facut in trecut, ce relatii ai avut, cu cine ai vorbit, cu cine te-ai sarutat si ce faci in momentul prezent.

Cand te racaie pe suflet prezenta unei persoane care spune ca il iubeste pe iubitul tau, inseamna ca ti-e frica, inseamna ca nu ai incredere in cel pe care il iubesti. Iar acest lucru dovedeste, nu ca iubesti, ci ca esti geloasa, iar iubirea nu este gelozie nici cat negrul sub unghie, iubirea nu locuieste impreuna cu frica, pentru ca atunci cand una este prezenta, cealalta nu mai are loc.

Daca este iubire, frica a disparut, iar daca este frica, iubirea nici nu a aparut.

Pentru ieseanca, nu este altceva decat dependenta de un om care ii place mult. Dar de la a-ti place mult de cineva si a-l iubi este un drum lung, care cere timp, caci ne omoara orgoliile unul cate unul. Iar nimic nu moare mai greu decat orgoliile noastre. Ne ia aproape intreaga viata. Si nu toti reusesc sau vor sa isi lase omorate orgoliile, fiindca atat de tare se impletesc orgoliile omului cu omul, incat au impresia ca mor chiar ei.

Cand nu poti renunta la contract, nu inseamna neaparat ca nu iubesti, dar cand vrei cu adevarat contractul ala blestemat, nu inseamna ca iubesti.