Despre Drepturile Omului

Trebuie sa precizez ca pana nu afli ca esti acuzat (pe nedrept) ca ai fi incalcat drepturile altcuiva, nu ai curiozitatea sa afli care sunt acestea.


Si pentru ca Daniel Iancu are impresia ca i-am adus atingere demnitatii sale de om, m-am hotarat sa aflu ce spun legile drepturilor noastre de oameni. Si am aflat ca nu i-am adus nicidecum atingere imaginii sale, nici demnitatii sale, asa cum si el afirma ca nu mi-a adus nici o atingere demnitatii mele si stimei de sine, prin ignorarea persoanei mele si cenzurarea comentariilor pe care le-am facut cu cele mai bune intentii, pe blogul sau.

De pilda, am aflat ca nu ma poate constringe in nici un mod la dreptul de a avea propria mea opinie despre el ca artist, si chiar despre el ca om, dat fiind faptul ca ii cunosc foarte bine opera artistica de pe siturile publice, gandurile si opiniile sale din interviurile acordate diversilor jurnalisti, precum si de pe siturile sale, de pe blogul sau oficial (toate fiind publice), prejudecatile si comportamentul sau de a cenzura opiniile exprimate prin comentarii pe blogul sau, cele care nu sunt conforme cu ale lui.

 Am mai aflat si ca incercand sa ma intimideze mai intai pe mine si apoi pe sotul meu, a incalcat una dintre prevederile Constitutiei Romaniei, cea care intareste statul de drept, democratic, si care dezavueaza practicile din fostul stat communist dictatorial, cenzurationist si discriminatoriu.

8. Libertatea de exprimare

CONSTITUTIA ROMANIEI ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.  (2) Cenzura de orice fel este interzisa.  ·  Dreptul la propria imagine:  Decizie CNA nr. 80/2002 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine

7. Libertatea constiintei

CONSTITUTIA ROMANIEI ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei (1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.  (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.

6. Viata intima, inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei

CONSTITUTIA ROMANIEI ARTICOLUL 26 - Viata intima, familiala si privata (1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.  (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Ma gandesc acum ca am aflat toate astea, ce bune moravuri as fi incalcat, cand am asezat pe blogul meu declaratia lui, pe care mi-a transmis-o pe mail, prin care m-a trimis la doctor si la psiholog? Am fost doar foarte trista sa constat ca un om ce nu poate comunica cu un semen de-al lui care il roaga sa faca acest lucru, il declara pe respectivul ins anormal, trimitandu-l la psihiatru si la psiholog. Si nu i-am incalcat libertatea, pentru ca sunt de acord sa faca ceea ce simte si crede cu adevarat. 

Si acum, despre principiile tolerantei intre oameni.

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/principii_toleranta.php

Declaratie a Principiilor Tolerantei

Hotarate sa ia toate masurile pozitive necesare intru promovarea tolerantei in societatile noastre, din motivul ca toleranta nu e doar un principiu care ne este drag, dar de asemenea, si o conditie necesara pacii si progresului economic si social al tuturor popoarelor,

Noi declaram urmatoarele:



Toleranta este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane. Ea este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii, constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de ordin etic; ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica. Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la inlocuirea culturii razboiului cu o cultura a pacii.  Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta ori indulgenta. Toleranta este, mai ales, o atitudine activa generata de recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor fundamentale ale altora.
In conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna nici a tolera nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii in aceasta privinta. Ea semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se caracterizeaza natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul de a trai m pace si de a fi cele care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si impuna propriile opinii altuia.


Toleranta la nivel de Stat implica insistent dreptatea si impartialitatea in materie de legislatie, de aplicare a legii si de exersare a puterii judiciare si administrative. Ea cere, de asemenea, ca fiecare sa poata beneficia de sanse economice si sociale fara nici o discriminare. Excluderea si marginalizarea pot duce la frustratie, ostilitate si fanatism.

Este esential, pentru armonia internationala, ca indivizii, comunitatile si natiunile sa accepte si sa respecte caracterul multicultural al familiei umane. Fara toleranta, n-am avea pace, iar fara pace, n-am fi in stare sa avem nici dezvoltare, nici democratie.

Intoleranta poate lua forma unei marginalizari a grupurilor vulnerabile si a excluderii lor din orice fel de participare la viata sociala si politica, cit si cea a violentei si discriminarii in privinta lor.
Dupa cum se afirma m Declaratia asupra Rasei si Prejudiciilor Rasiale, "Toti indivizii si toate grupurile au dreptul de a fi diferite"

In lumea moderna, toleranta e mai necesara ca oricand. Noi traim intr-o vreme marcata de mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si interdependentei, migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii si mutatiilor in sfera formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o parte a lumii o situatie care sa nu sa se caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei si confruntarilor constituie o amenintare potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci de o amenintare universala.

Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii. Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei deschideri reciproce si al solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin intermediul educatiei non-formale, acasa si la locul de munca. Mijloacele de informare m masa sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in acest sens, favorizand dialogul si dezbaterile libere si deschise, propagand valorile tolerantei si evidentiind pericolul indiferentei fata de expansiunea ideologiilor si grupurilor intolerante.

Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in sensul educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i sunt drepturile si libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a proteja drepturile si libertatile altora.

Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.

Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.

4.4. Noi ne luam angajamentul de a sustine si de a pune in functiune programele de cercetare m domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si non-violentei. Ceea ce inseamna de a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii invatatorilor, programelor de studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educationale, in vederea instruirii unor cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi, capabili sa aprecieze valoarea libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care sa fie in stare sa previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente.

Ceea ce pot spune acum, opinia mea, este ca faptul ca Daniel Iancu este un om intolerant, care nu suporta decat aprecierile care il elogiaza, care marginalizeaza si ignora oamenii care au o gandire critica de tip fairmindedneess, adica fair-play pentru toata lumea. Cea mai buna dovada pe care o aduc in argumentarea opiniei mele este propria mea experienta avuta in decursul a patru ani, timp in care viata mea s-a intersectat cu a sa. Amintesc aici cele trei spectacole ale sale, la care am mers, dintre care la unul i-am daruit un cos cu 33 de trandafiri pentru care nu as fi dorit decat un singur multumesc, sau o simpla strangere de mana, dar in infatuarea parerii deformate pe care si-o formeaza despre oamenii care nu gandesc aidoma lui, nu a fost in stare sa imi ofere nici una, nici cealalta. La acel spectacol am facut poza pe care am publicat-o pe blogul meu la postarea “Ochii nu mint niciodata”.



Amintesc si spectacolul de lansare in Bucuresti al discului “Mii de smaralde” la care, in urma rugamintii mele de a asculta versurile compuse chiar de el “De-as sti ca poti sa ierti, de-as sti ca poti sa uiti” sa ierte faptul ca mi-am dorit din toata inima sa ating un artist, asa cum am afirmat in primul mail pe care i l-am trimis, sa uite ca viata mea s-a intersectat cu a lui intr-un mod cel putin bizar, dar nu am primit decat un rictus de greata si o singura propozitie “ai luat-o pe aratura”. Atitudinea toleranta nu-i este cunoscuta lui Daniel Iancu, ci doar atitudinea de ignorare a oamenilor cu personalitati diferite de a lui insusi, si atitudinea de cenzurare. Desi afirma ca el este demn si respecta drepturile altor oameni cu care intra in contact, nu dovedeste ca ar fi fost in stare sa previna conflictul pe care l-a generat ignorandu-mi propria demnitate, si drepturile mele de om egal cu el atat in fata legilor pamantesti, dar mai ales a legilor lui Dumnezeu. Doreste sa ma poata cenzura si pe mine, dar din pacate, (sau din fericire) legea nu-i permite acest lucru. El nu are drepturi mai mari sau mai multe decat ale mele. Daca el are dreptul sa critice persoane publice, sa fie ironic si usturator, nu vad de ce nu as avea si eu acest drept. Poeziile mele ironice si critice la adresa lui, fac o balanta aproape egala cu poezile elogiatoare pe care i le-am dedicat. Ba chiar ar atarna mai greu, pentru un om cu mintea deschisa si care ar putea avea o vedere de ansamblu asupra acestei situatii. Dar el se vede pe sine undeva sus, si pe mine, undeva mai jos decat el. Nu are decat! Este dreptul lui, dar acest lucru nu-i da in schimb nici un drept sa imi faca rau pe ascuns ori pe fata, nu conteaza, pentru ca tot rau se cheama. Ma mir acum, cum a putut sa spuna pe blogul sau, la postarea despre Nina Cassian, ca au existat oameni de cultura care i-au facut rau, si ca nu i-a crezut in stare. Iata ca si el este in stare sa faca rau. Trebuie sa nu uitam ca atunci cand judecam oamenii, aceleasi lucruri ni se vor intampla in vietile noastre, ca cele pentru care i-am judecat pe ceilalti; este o lege a universului care actioneaza fara gres.


Am destule dovezi care imi confirma ca a dus o campanie subterana impotriva mea, ca la final, sa ma reclame (tot in ascuns) la job, ca sa-mi faca rau, si la politie, cum ca numai eu i-as fi incalcat drepturile de om. Cert este ca nu stie a preveni un conflict, nici a-l gestiona daca a aparut, ci dimpotriva, se pricepe foarte bine in a-l agrava, amenintand si ramanand intolerant la orice rugaminte a primit de-a lungul timpului de a uita si a ierta. I-am scris acum ceva timp in urma, ca raspuns la mailul sau in care m-a amenintat “subtil”, ca in spatele unei critici intotdeauna se ascunde paradoxul si admiratia, citandu-l pe Nicolae Steinhardt.



Dar a fost dreptul lui de a ma ignora si a-mi cenzura comentariile pertinente facute pe blogul sau, asa cum este dreptul meu de avea o opinie personala despre orice lucru sau idée si despre orice om pe care am avut ocazia sa-l cunosc. Si mai avem un drept, acela de a ura cuiva la multi ani, in fiecare an al vietii sale, daca simtim acest lucru, si chiar de a nu raspunde la urari, tot daca simtim acest lucru. Oricum, Dumnezeu ne da sa traim exact atatia ani cati avem nevoie pentru a deveni toleranti si intelegatori si plini de bunatate cu ceilalti semeni ai nostri, chiar daca sunt total diferiti de noi, de ideile noastre si de valorile in care credem. Dumnezeu sa il binecuvinteze pe el si familia lui, in fiecare zi a vietii lor. Vorba lui Nicolae Steinhardt, “Daruind, vei dobandi!”