FURNICUTE SUB PIELE, À LA DANIEL IANCU :))

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2012/02/furnici-sub-piele.html

Furnicuţe, furnicuţe, te mănâncă pe sub piele :)))

Până vei iubi amice, mai ai de trecut de ele:

de Termite -  atunci când Eros va începe să te roadă

Să-ţi mănânce-ntreg orgoliul, toata masca ta neroadă.

Te crezi Cineva se pare,  şi lumina ţi s-a-ascuns,

Frumuseţea a pălit - de benzină  ţi s-a uns,

Faci rime de dragobete în genul numit zbanghiu,

Dar  smaraldele să-ţi iasă, au nevoie de-un burghiu.

Mai ai până să iubeşti, mândria să-ţi perpeleşti,

şi cenuşa să îţi cadă, ca o Ploaie în Ploieşti,

În Ploieştiul vieţii tale, când odată ţi s-a dat –

Tot la fel, cu furnicuţe, pielea tare te-a mâncat!

Şi văd bine - să poţi scoate rime dragi de dragobete–

Pe unii să-i dai pe spate, zâmbete să smulgi la fete –

Îţi pui mintea la lucrare, chiar îţi faci un carotaj,

Dar iubirea ca să-ţi iasă ai nevoie de foraj!

Nu foraj cu sapă slabă, şi de mică adâncime,

Ci sapă diamantată, care sapă cu cruzime!

Nu vreun ST(I)X de 09, care sapă doar la moale,

Ci de nouăzecişinouă, care sapă-n  piatră tare!

Soldatul cum văd acuma s-a oprit tocit, la Iaşi…

Poţi merge la Honolulu, dracii nu-i ies decât arşi!

Sau poţi crede că-i vreun înger ce pe tine se scoboară,

Sapă mai adânc… cu sete… dracii, toate îi au doară…

Cum să-i iasă dac-o placi, să te supere drăguţa,

Cum să-ţi zică: „Lăutar eşti!” ca să piardă partiduţa?

N-ai să vezi decât un înger, frumos tot la-nfăţişare

Dar de sapi la adâncime, dracii ies(e)! O splendoare!

Abia după aia amice, vei avea o frumuseţe

Şi te vei putea mândri, cu aşa acurateţe,

De-o minune de femeie, ce furnicile îţi bagă

Pe sub piele, şi te mâncă…e doar una analoagă…

Morala....Vom face dragoste in rime imbratisate, incrucisate, pana cand toate noptile vor fi albe.

P.S. Pentru replica “Lăutar eşti!” a se studia cele trei texte scrise de Constantin Noica, si culese intr-un singur volum, “Despre Lăutărism “, sau ce trebuie sa faca Romania pentru a scapa de cultura diletanţilor. Toate cele trei texte propun un remediu impotriva lăutărismului – termen prin care Noica numea – in cazul intelectualilor romani care vor si chiar ies la rampa, dar lipsindu-le o pregatire umanista temeinica.