Sunt convinsa prietene (eu chiar te consider prieten) ca nu ai crezut nimic din ce ti-am spus ca a vrut sa exprime iubita ta atunci cand ti-a spus blanda si cuminte “Ce insemn eu pentru tine?”
Dar cum ai putea crede, cand tu nu te cunosti nici macar pe tine, iar in aceasta situatie defavorabila, sa poti cunoaste pe oricine altcineva este imposibil.
La cunoasterea propriei tale fiinte nu vei ajunge daca ranile iti vor fi doar oblojite. Vindecarea nu este asa, nu este blanda, vindecarea este dureroasa, este o cauterizare a ranii. Ai fost vreodata cauterizat? La propriu? Eu da, si pot sa-ti spun ca iti arde pielea si carnea la propriu, pe o adancime functie de cati milimetri sunt de extirpat.
Afirmatia iubitei tale merita supusa atentiei, nu atentiei mele, ci atentiei tale. Iti voi da o mana de ajutor, caci stiu exact ce simte blanda si cumintea ta iubita.
In primul rand, simplul fapt ca a avut o intrebare, si mai mult, o intrebare de acest gen, dovedeste ca tu ai un comportament in ceea ce o priveste, care o nemultumeste, care nu este conform asteptarilor ei de la tine. Ea este perfect constienta de eforturile ei de a te obloji in permanenta, de a-ti ameliora durerile sufletesti, si de asemenea, este perfect constienta de rezultatul acestor eforturi. Tocmai din acest motiv, se astepta la un raspuns pe masura efortului ei. De ce spun ca il considera un effort? Pentru ca daca nu l-ar considera effort, nu ar fi nemultumita, mai mult, nu si-ar exprima nemultumirea ca nu primeste in schimb ceea ce se astepta sa primeasca: implinirea visului feminin. Pentru ca are asteptari de la tine, iar asteptarile vin numai atunci cand nu iubesti, asteptarile vin numai in perioada de indragostire, aceasta indragostire care nu este la inceput decat o puternica atractie fizica. Aveai dreptate acum patru ani cand spuneai ca dragostea cere timp, asa este! Dragostea vine numai dupa ce mandria a murit, numai dupa ce nu mai avem nici un fel de asteptari si vise, si sperante. Dragostea vine si ii doreste iubitului ei vindecarea sufletului de suferinta, nu il oblojeste, caci sub coaja oblojelii se ascund rani pline de imputiciune, straturi de tesut in putrefactie care roade ca si infectia, pana omoara omul cu totul, cu tot cu suflet. Iubirea este cu adevarat bunul simt, acel simt de a sti ce are nevoie iubitul tau pentru a se vindeca cu totul, si pentru a nu mai prelungi agonia si durerea.
Visul feminin este unul singur prietene: coasta sa se aseze in locul din care a fost luata: in barbatul ei legitim, retine, legitim! Adica recunoscut de legile dumnezeiesti si lumesti! si al doilea vis feminin este maternitatea, transmiterea genelor proprii pe mai departe, supravietuirea speciei. Iubirea nu are nimic de-a face nici cu visul feminin, nici cu visul vreunui mascul. Iubirea este insusi scopul vietii noastre pe pamant: acela de a ne dobandi Lumina dumnezeiasca a Duhului Sfant, cea care ne este promisa la botez, la nasterea de-a doua, cea din apa si duh.
Atunci, iubirea nu mai este indreptata catre un singur om, ci catre intreaga creatie, si catre toate sufletele, retine, sufletele, nu trupurile oamenilor care fac tot felul de fapte nedemne de o fiinta umana: furt, minciuna, crima. Iubirii ii este mila de toate sufletele care sufera aceste nedreptati de la propriile lor corpuri adormite, moarte desi inca traiesc. Iubirii nu ii este sila de oameni, ci de minciunile lor, de crimele si rautatile la care se dedau, chinuindu-si sufletul. Aceasta este suferinta iubirii, si chinul ei dintotdeauna. Si nu visele ametitoare ale mintii feminine ori masculine.
Nu uita, ca femeile nu-l iubesc pe barbatul care le-a ales, ele doar consimt ca barbatul este conform principiilor si valorilor pe care le au bine implementate odata cu educatia pe care au primit-o. Pentru ca femeia sa ajunga sa-l iubeasca pe barbatul care a ales-o, va trebui sa plateasca cu pretul celui de-al treilea vis al sau, pentru ca exista si acest al treilea vis ascuns, si ultimul. Iubirea, asa cum ti-am mai scris, este cenusa visurilor noastre de a fi iubiti. Acesta este si ultimul vis, de a fi iubita, si care transformandu-se in cenusa, lasa iubirea sa iasa la suprafata. La suprafata inimii, care nu se va mai putea ascunde sau muri vreodata. Este telul nestiut, si ultim al vietii noastre pamantesti, tel implantat de dumnezeire: Iubirea. Lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu