Am citit ca "Noua Republica" este formata din oameni obisnuiti. Bun! Dar de ce "noua republica" nu ne va aduce sperata schimbare? De cand e lumea si pamantul, oamenii sunt invatati sa astepte o schimbare venita din exterior, asteapta o metoda, o ideologie salvatoare, un partid care sa adune oameni care sa creada cu adevarat in acelasi ideal politic, si sa schimbe fata lumii! dar oamenii care formeaza acel partid, sunt tot dintre noi, sunt fiinte ca toti ceilalti, reteta salvatoare nu exista, nu exista decat oamenii luati separat, care vor forma acel partid. Iar noi oamenii, suntem un amestec ciudat de ura, frica, si omenie, suntem atat violenti, cat si pasnici. A fost un mare progres exterior de la carul cu boi la avionul cu reactie, insa psihologic individul nu s-a schimbat deloc, si individul este cel care, pretutindeni in lume, a creat structurile societatii.
Structurile exterioare - deci inclusiv structurile unui nou partid - sunt produsul structurilor interioare, psihologice, care constituie relatiile noastre omenesti, deoarece individul este rezultatul experientei totale a omului, al cunoasterii sale si al conduitei sale. Fiecare om este un depozit in care s-a inmagazinat tot trecutul. Individul este omenescul care reprezinta intreaga omenire. Toata istoria omului se afla scrisa in noi insine. Sa observam ce se petrece in noi insine si in societatea concurentiala in care traim: o dorinta de putere, dorinta de a dobandi o situatie sociala, prestigiu, un nume, succes si toate celelalte.. Sa observam rezultatele de care suntem atat de mandri, acest intreg domeniu pe care il numim traire; sa observam conflictele din toate domeniile relatiilor si ura, brutalitatea, antagonismele, razboaiele fara sfarsit pe care acestea le provoaca. Acest domeniu, aceasta viata, inseamna tot ceea ce cunoastem si, fiind incapabili sa intelegem imensa batalie a existentei, noi suntem pe buna dreptate infricosati de ea si cautam sa evadam din ea prin tot felul de artificii subtile. Suntem de asemenea inspaimantati de necunoscut - inspaimantati de moarte si de tot ceea ce se afla dincolo de ziua de maine. Ne este teama de cunoscut si teama de necunoscut. Astfel este viata noastra zilnica, in care nu se afla nici o nadejde si in care toate filosofiile, toate teologiile si toate ideologiile de partid nu sunt decat simple evadari dincolo de "ceea ce este", dincolo de adevarata realitate.
Structurile schimbarilor exterioare produse de razboaie, revolutii sau reforme, de legi sau de ideologii, au dat cu desavarsire gres, in toata lumea, nu numai la noi inRomania, nereusind sa schimbe natura fundamentala a omului si deci a societatii. Ca fiinte omenesti care traim in aceasta lume monstruoasa si urata, sa ne intrebam, asadar, daca este posibil sa se puna capat acestei societati bazate pe competitie, brutalitate si frica. Dar aceasta intrebare sa ne-o punem nu ca pe o speculatie sau ca pe o speranta, ci in asa fel incat sa ne poata reinnoi mintile, sa le faca mai proaspete si mai nevinovate, si sa determine nasterea unei lumi complet noi.
Aceasta se va putea intampla numai daca fiecare va ajunge sa recunoasca faptul CAPITAL ca noi, ca indivizi, ca fiinte omenesti, in orice loc din lume s-ar intampla sa traim, sau oricarei culturi s-ar intampla sa-i apartinem, suntem in totalitate raspunzatori de starea intregii lumi. Noi suntem, fiecare dintre noi, raspunzatori pentru orice razboi, din cauza agresivitatii din propria noastra viata, din cauza nationalismului nostru, a egoismului nostru, a zeilor nostri, a prejudecatilor noastre, a idealurilor noastre, a tuturor acelor motive care ne dezbina. Si numai cand intelegem - nu intelectual, ci intr-un mod tot atat de real cum am incerca foamea sau durerea - ca suntem cu totii raspunzatori pentru tot acest haos care exista, pentru toata mizeria din intreaga lume, fiindca noi am contribuit la ea prin viata noastra de toate zilele, si pentru ca suntem o parte din aceasta societate monstruoasa, cu razboaiele ei, cu dezbinarile ei, cu uratenia ei, cu brutalitatea, cruzimea si lacomia ei - numai cand vom intelege toate acestea, doar atunci vom actiona. Insa ce poate face o fiinta omeneasca? Ce putem face noi pentru a crea o societate complet diferita? Fara o societate bazata pe adevar, nu vom ajunge niciodata decat la aceleasi rezultate, la aceleasi frustrari, ca nimic nu merge, ca totul se prabuseste. Dar cum sa ajungem sa traim in adevar, si avandu-l numai pe el drept calauza? Conducatorii care au crezut ca inteleg aceste lucruri mai bine decat noi, au incercat sa ne spuna, cautand sa ne conformeze la anumite modele, dar aceasta nu ne-a fost de prea mare ajutor. Oameni invatati sau rafinati au cautat sa ne indrume, dar aceasta nu ne-a dus prea departe. Adevarul nu are carare si tocmai aceasta este frumusetea lui: el este viu! Ceva mort poate avea o carare care sa conduca la el, fiindca este static. Insa cand ne dam seama ca adevarul este ceva viu, ceva in permanenta miscare, ca nimic nu ne poate conduce la el - atunci intelegem ca acest lucru viu este ceea ce suntem noi insine in realitate : el este mania noastra, brutalitatea noastra, violenta noastra, disperarea noastra. El este chinul si suferinta in care traim. Adevarul se afla in intelegerea acestor lucruri si il vom putea intelege numai daca vom sti sa-l vedem in viata noastra. Este imposibil sa-l privim prin prisma unei ideologii de partid, printr-un paravan de vorbe, prin speranta si frica. Vedem asadar ca nu putem sa depindem de nimeni. Nu exista nici un partid care sa ne poata calauzi, nu exista nici o autoritate. Existam numai noi si relatiile noastre cu lumea, cu ceilalti; nu exista nimic altceva. Cand intelegem acest lucru, putem fi cuprinsi de disperare, din care decurge cinism si amaraciune; sau, infruntand faptul ca numai noi suntem raspunzatori de lumea aceasta si de noi insine, raspunzatori pentru ceea ce gandim, simtim sau faptuim, incetam sa ne mai plangem de mila. In general noi ne simtim bine lovind in ceilalti, ceea ce nu este altceva decat o forma a compatimirii de sine. Cand privim la ceea ce se petrece in lume, incepem sa intelegem ca lumea nu este efectul a doua procese, unul interior si altul exterior, ci ca exista un singur proces unitar, o miscare intreaga, totala, miscarea interioara exprimandu-se ca ceva exterior, iar exteriorul reactionand la randul sau asupra interiorului.
A fi in stare sa privesti la toate acestea, este singurul lucru de care avem nevoie, caci altfel nimeni nu se poate schimba, iar nici un partid nu ne va aduce vreo schimbare. Daca ne eliberam de frica, de frica de a pierde ceva, orice, de frica de a ne pierde casa, averea, banii, sanatatea, faima, sau familia, ori jobul, daca nu mai privim spre cineva sau spre ceva care sa ne ajute, daca ne eliberam de frica, inseamna ca deja suntem liberi, iar cand exista libertate, nimic rau nu poate fi infaptuit. pentru ca orice frica dispare. Iar o minte libera de frica este capabila de o iubire mai mare, iar iubirea poate sa schimbe lumea. Fara o revolutie launtrica a fiecaruia, nici un partid nu ne va aduce schimbarea de care avem nevoie in societate. Intelegand ca nu putem depinde de nici o autoritate exterioara pentru a provoca o totala revolutie interioara, intampinam o si mai mare greutate in a inlatura propria noastra autoritate interioara: cea care rezulta din maruntele noastre experiente particulare, precum si din acumularea parerilor noastre, cunostintelor noastre, ideilor si idealurilor noastre. Ieri, o experienta traita ne-a invatat ceva, si ceea ce ne-a invatat devine o noua autoritate. Aceasta autoritate a zilei de ieri este tot atat de distrugatoare ca si autoritatea ce a fost consacrata de zece secole de existenta. A fi liber de orice autoritate, de autoritatea noastra sau a altuia, inseamna a muri pentru tot ceea ce este vechi, astfel incat mintea sa fie mereu proaspata, mereu tanara, inocenta, plina de vigoare si de pasiune. Iar chiar la acest lucru se referea Einstein, cand ne spunea ca secretul creativitatii umane consta in a sti cum sa renunti la toate sursele noastre, la tot ceea ce cunoastem, la tot ce este vechi, pentru a fi capabil sa creezi ceva nou, si sa schimbam cu adevarat ceva in jurul nostru, in noi insine, si in societate. Nici un partid, fie el cu oameni noi, bine intentionati si de buna credinta, nu ne va aduce schimbarea de care avem nevoie in societate, pentru ca si ei sunt ca si noi toti ceilalti, plini de frici de tot felul. Iar din frica rezulta tot raul in relatiile umane, si de la relatiile dintre oameni porneste tot raul din societate, la fel ca si pana acum. De aceea , "Noua republica" nu va schimba societatea, caci oamenii sunt la fel de vechi cum au fost de la crearea lumii. Oameni obisnuiti.
Jocul insanatosirii incepe cu noi insine. Numai si numai cu noi insine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu