Dorintele, sau de ce sunt oamenii nemultumiti

Scriam acum catva timp in urma ca oamenii s-au suparat pe Dumnezeu,  fiindca sunt intr-o perpetua nemultumire de tot ce-i inconjoara. Sunt nemultumiti si mereu isi doresc cate ceva, numai schimbarea lor insisi nu si-o doresc. Au dorinte peste dorinte, si nu realizeaza ca a fi nemultumiti si a avea dorinte echivaleaza cu lipsa.

Ceea ce le lipseste cu adevarat  este iubirea, in adevaratul sens al cuvantului. Fiindca in sufletele in care exista iubire, dorintele au luat sfarsit. Nemultumirea genereaza noi dorinte, iar dorintele sunt semnul nemultumirii, fiindca nu poti dori decat ceea ce nu ai. Dorintele apar din credinta ca daca am avea ceva anume, am fi multumiti. Ele se nasc din nemultumire.

In sufletele in care exista iubire, se naste o noua calitate, iar aceea este multumirea. Pentru cineva care iubeste, este ca si cum existenta s-a oprit, si nu mai poate sa-si doreasca nimic, fiindca are tot ce-i trebuie. Iar ori de cate ori sunt nemultumiti, oamenii se supara pe Dumnezeu, il contesta. Ateii nu sunt rodul logicii, ci sunt rodul nemultumirii.

Daca esti multumit, iti vine sa strigi din toata inima, si cu orice prilej, ca Dumnezeu exista! Simti acest lucru si totul in jurul tau devine o binecuvantare, o bucurie de a trai exact asa cum esti, si exact cu atat cat ai, si mai ales, exact in vremurile in care traiesti deja. Daca esti nemultumit, incepi sa spui „Unde este Dumnezeu cand se intampla atatea nedreptati, si atatea rautati?”

Dar Dumnezeu nu intervine decat foarte rar in existentele noastre, fiindca el a creat legile universului, iar ele isi fac treaba la marele fix!  Cand Dumnezeu intervine in vietile noastre, atunci se intampla acele lucruri care tin de domeniul minunilor, ni se intampla lucruri ce depasesc obisnuitul, se intampla acele coincidente, pe care Einstein le-a numit atat de frumos „modul lui Dumnezeu de a ramane anonim”.

Daca apare iubirea, apare si sentimentul ca totul in jurul tau este o binecuvantare. Dar ca sa fie posibila binecuvantarea a tot ceea ce primesti, a tot ceea ce traiesti, si a tot ceea ce te inconjoara, multe chestii trebuiesc mai intai distruse. Primele ar fi barierele pe care le punem intre noi, iar acestea nu cad decat atunci cand nu ne mai temem, cand nu mai avem nimic de ascuns, cand nu mai suntem ipocriti si ascunsi. Pentru ca daca nu ai nimic de ascuns, nu mai esti ipocrit, fiindca nu mai urmaresti nimic, pentru ca nu iti mai doresti nimic. Iar daca e sa iti mai doresti ceva, atunci este ca toti sa ajunga sa fie multumiti. Aceasta multumire nu are nicidecum legatura cu autosuficienta, ci are legatura cu Dumnezeu. „Cautati imparatia cerurilor si toate celelalte vi se vor adauga voua” nu mai sunt doar niste cuvinte dintr-o biblie veche de doua mii de ani, ci sunt cuvinte vii, pe care le traiesti din toata inima, si cu tot sufletul tau. Iubirea… aceasta este imparatia lui Dumnezeu. Ea distruge tot ceea ce merita distrus, si inlocuieste golul ramas cu multumirea!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!    

VAN MORRISON - COME HERE MY LOVE

Come here my love
This feeling has me spellbound
Yet the storyline, in paragraphs, laid down the same
In fathoms of my inner mind
I'm mystified, oh, by this mood
This melancholy feeling that just don't do no good

Come here my love
And I will lift my spirits high for you
I'd like to fly away and spend a day or two
Just contemplating the fields and leaves and talking about nothing
Just layin' down in shades of effervescent, effervescent odors
And shades of time and tide
And flowing through
Become enraptured by the sights and sounds in intrigue of nature's beauty
Come along with me
And take it all in