Posted on
Si iarasi gradinarul, cu florile lui –
Pe unde trece, in urma-i cade cate o samanta…
Unele cad pe piatra, altele pe nisip,
Iar altele in pamantul din care, El ne-a plamadit
o inima mica, si neincapatoare –
de floarea samantei ce moare…
Ce dar mai mare, se poate face oare
Iubindu-si gradinarul floarea sa creasca mare,
si parfumand pe-acei ce obositi, in drum
se-opresc si, se-odihnesc de soare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu