Despre „cea mai intima naştere a sufletului” corpul animalic nu primeşte decât „o imagine de o clipa, ca atunci când fulgera”. „Naşterea divina triumfătoare” durează „in noi, oamenii, numai atâta timp cât durează fulgerul; de aceea cunoaşterea noastră este atât de fragmentara; dar în Dumnezeu fulgerul durează neschimbat şi etern”.
În acest context vreau sa amintesc un lucru pe care Böhme îl pune în legătura cu fulgerul, şi anume cuaternitatea, care în imaginile care urmează joaca un rol foarte mare: când sunt prinse şi îmblânzite in cele 4 calităţi sau cele 4 spirite(cele patru calităţi se suprapun la Böhme in parte cu cele patru elemente, în parte cu cele patru proprietăţi uscat, umed, cald, rece, in parte cu calităţile gustului ca sec, amar, dulce, acru, în parte cu cele patru culori.), atunci „fulgerul sau lumina sunt ca o inima în centru. Daca aceeaşi lumina, care se afla în centru, apare în cele 4 spirite, atunci puterile celor 4 spirite se ridica în lumina şi devin vii, şi iubesc lumina, adică o cuprind şi sunt însărcinate cu aceasta.”
Faptul ca punctele nodale din imaginea analizei noastre conţin sau semnifica numere este dovada unei mistici inconştiente a numerelor, care nu poate fi descifrata uşor. Din câte vad, în aceasta fenomenologie exista doua trepte; prima ajunge până la 3, cealaltă până la 12. Sunt amintite deci doua numere, 3 şi 12. 12 este de 4 ori 3. Bănuiesc ca întâlnim aici axioma Mariei, şi anume dilema deosebita a lui 3 şi 4, despre care am vorbit de mai multe ori, căci joaca un rol important în alchimie. As îndrăzni aici presupunerea ca este vorba de o tetramerie (ca in alchimia greaca), de un proces de transformare împărţit în 4 faze de 3, analog celor 12 transformări ale zodiacului şi împărţirii acestuia in 4. Numărul 12, aşa cum se întâmpla nu rareori, nu are doar o semnificaţie individuala (ca în cazul de fata ca zi de naştere), ci şi o semnificaţie condiţionata temporal, căci eonul contemporan al peştelui se apropie de sfârşitul critic si reprezintă în acelaşi timp adouăsprezecea casa a zodiacului.
În literatura ecleziastica, precum si în cea alchimica, este deseori citata fraza:„Deus est sphaera infinita (sau circulus) cuius centrum est ubique, circumferentia (vero) nusquam.” (Dumnezeu este o sfera nesfârşita (sau cerc), al cărei centru este peste tot, iar circumferinţa nicăieri.) Aceasta reprezentare se găseşte deja la Parmenide.Matrix este la el (la Böhme) conditio sine qua non a tuturor diferenţierilor, adică realizărilor, fără de care spiritul rămâne plutind, suspendat, si nu intra niciodată în realitate. Ciocnirea principiului patern (spirit) cu cel matern (natura)acţionează ca un soc.(Matei 6, 22) : „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.”Sufletul este un „ochi de foc si asemenea primului principiu”, un „Centrum Naturae”.Mandala este într-adevăr un „ochi” a cărui structura simbolizează centrul ordonator al inconştientului.
Ochiul reprezintă conştiinţa (care este un organ de percepţie), care priveşte în propriul sau fundal. Propria lumina ii luminează din fata si când aceasta este clara si curata atunci întregul corp este umplut de lumina. Conştiinţa are în anumite condiţii un efect purificator. Aceasta este si părerea lui Matei 6, 22 si urm., care e exprimata si mai bine de Luca 11, 34 si urm.
„Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumina ; dar daca ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Aşa ca, daca tot trupul tău este plin de lumina, fără să aibă vreo parte întunecata, ascunsa, va fi în totul plin de lumina, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampa cu lumina ei mare.”)
Ochiul este pe de altă parte un cunoscut simbol al lui Dumnezeu. Böhme numeşte de aceea globul sau filosofic „ochiul eternităţii”, esenţa tuturor esenţelor,„ochiul lui Dumnezeu”. [...] (342) Multatuli (Eduard Douwes alias Dekker) : „Nimic nu este în întregime adevărat, şi nici aceasta nu este în întregime adevărat.”
Origene a spus (vorbind de animalele de sacrificiu) : „Caută aceste animale în tine însuti, şi le vei găsi înăuntru în sufletul tău. Înţelege ca în tine însuti [intratemetipsum ] ai turme de boi... turme de oi şi turme de capre... Înţelege ca în tine sunt şi pasările cerului. Şi nu te mira ca spunem ca acestea sunt în tine; înţelege ca tu eşti o a doua lume şi ca în tine se afla soarele, luna şi stelele.
Aceeaşi idee se regăseşte şi în alt loc, dar de data aceasta sub forma uneiconstatări psihologice : „Priveşte expresia fetei cuiva care e ba mânios, ba trist, bavesel şi iar tulburat şi iar blând... Vezi cum acesta crede ca este Unul, dar nu e Unul, ci in el apar atâtea persoane câte moduri de comportament, căci aşa cum spune şi Scriptura „insipiens sicut luna mutatur” ( Ecleziastul 27, 12), nebunul se schimba precum luna... Neschimbător e Dumnezeu, şi de aceea e numit Unul, pentru ca nu se schimba niciodată.
Astfel şi cel care îl urmează drept pe Dumnezeu (imitator Dei iustus), care este făcut după chipul lui Dumnezeu, este numit Unul şi el însuşi (unus et ipse ), daca el va ajunge la plinătate, pentru că el însuşi, cândva atinge starea de vârf a virtuţii, nu se va mai schimba, ci va rămâne Unul pentru totdeauna.
Căci oricine, atâta timp cât rămâne în răutate (malitia), este împărţit în multe şi împrăştiat în diferite. Şi atâta timp cât el rămâne în multele feluri de răutate, nu poate fi numit Unul.”
Aici numeroasele animale sunt înlocuite deci prin stări afective, la discreţia cărora se afla omul. Procesul individuaţiei, care este astfel clar indicat, subordonează multiplul în Unul. Dar Unul este Dumnezeu, a cărui corespondenta în noi este imago Dei, imaginea lui Dumnezeu.
C.G.Jung
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu