"Sa te definesti cu orgoliu prin ceea ce ai, din jena pentru ceea ce esti"...
Exista oameni, care cred ca o imagine buna in lume, in societate, le asigura afirmarea si succesul. Este adevarat, dar numai raportat la societate, caci raportat la fiinta pe care o reprezinta cu adevarat, este o pierdere, nu un castig.
Imi amintesc ca am citit in Jurnalul Fericirii lui Nicolae Steinhardt, ca imaginea unui om nu poate fi simultan frumoasa cu omul insusi: ori in imaginea inaintea lumii este frumos, ori in el insusi. Am cautat fragmentul si l-am gasit.
"Portretul lui Dorian Gray, eu cred că este un roman creştin cu teză morală: anume că de realitate nu putem scăpa. Undeva, ea se înscrie. Nu există procedeu - artă, minciună, făţărnicie, iluzie — care s-o poată împiedica, pînă la urmă, să se manifeste pe unul din planurile vieţii. Dorian Gray şi portretul nu pot fi simultan frumoşi: ori în fiinţa vie, ori în imagine, realitatea e înregistrată. Arta poate transfigura, dar nu poate escamota realitatea.
Dictaturile care-şi creează lumea lor perfectă sunt şi ele confruntate cîndva de foiţele paralele ale realităţii. "
Ma gandeam ca dictatura unora, pe care o aplica pentru a obtine o imagine buna in lume, nu poate sa ii duca, in acelasi timp, si la frumusetea interioara, la care ar trebui de fapt sa ravnim cu totii, cu toata energia de care dispunem. Intre "A FI" si " A NU FI", nu trebuie ezitat nici un pic : "A fi, A fi, A fi!" exact cum spune si Nichita Stanescu...
OK
RăspundețiȘtergere