Toata viata mi-am dorit sa fi fost baiat. Poate si pentru ca parintii mei m-au asteptat a fi baiat. In adancul sufletului meu am fost mereu revoltata pe EL, pe Dumnezeu, ca m-a facut fata. Toata viata m-am revoltat. Mereu si mereu, m-am revoltat pe EL ca nu m-a facut baiat, si mereu am incercat sa-mi depasesc conditia de femeie. De cele mai multe ori am reusit. De fapt, de fiecare data am reusit. Pana acum trei ani, cand am clacat facand pe bărbata. Am suferit enorm, cum nu am suferit niciodata pana atunci, si niciodata nu voi mai suferi....Mereu m-am revoltat...mereu si mereu...pana acum.
Acum stiu ca nu vreau sa fiu altceva decat sunt, si ca nu voi mai vrea sa fiu niciodata altcineva. Pentru ca acum nu mai sunt divizata in mine insami. Acum sunt doar eu, un om, nici femeie, nici barbat. Doar un om impacat cu sine insusi....mai ramane sa ma impac si cu Dumnezeu. Ma facuse ceea ce era bine pentru mine sa fiu. Dar tarziu am aflat acest lucru...si totusi, niciodata nu e prea tarziu, pana nu e prea tarziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu