Ce ii face pe oameni sa nu evolueze, sa nu devina simpli si geniali in gandire, sa nu isi foloseasca toata energia de care dispun ca sa prospere si ei, si cei de langa ei? Ce ne trage in jos si ne face mici la suflet, si nu ne da voie sa devenim ceea ce Dumnezeu ne-a creat sa fim, fiinte care au suflet si o imparatie de lumina in noi insine? Ranchiuna, tinerea in minte a ceea ce ne-a ranit, a celor care ne-au suparat, ori ne-au jignit. Pe cine oare a jignit?
Are vreo legatura jignirea pe care ne-a facut-o cineva, cu noi? Nu, are legatura doar cu cel care a facut-o, pe el il chinuie o suparare, el are o rana. De ce Dumnezeu ne spune sa uitam? doar de dragul de a uita? nu... ne spune sa uitam pentru ca pacea din inima si din minte, care ii urmeaza uitarii tuturor ranchiunelor, ne ajuta sa devenim creatori, sa ne folosim intreaga energie pentru a evolua, indiferent pe ce plan dorim sa evoluam, profesional, ori spiritual... dar cert este ca evoluam pe toate planurile.
Einstein, in care avem cu totii incredere, ne-a transmis marele secret al creativitatii fiintei umane: acela de a uita tot ceea ce stim, tot ceea ce am aflat, tot ceea ce am invatat, tot ceea ce ne ingusteaza orizontul gandirii, caci cu o minte curatata de vechile rationamente, de vechile cunostinte, de vechile pre-judecati, de toate nemultumirile, de toate ranchiunele, putem gandi simplu, iar ceea ce este simplu, este intotdeauna genial.
Ce nu ne lasa sa ne curatam gandurile si inima? spinii mandriei, ai orgoliului ca suntem cineva. Nu suntem nimeni si nu suntem ceva , nu suntem decat nimic, praf si pulbere, nu avem decat sufletul care vrea sa creasca, dar nu poate din cauza a ceva iluzoriu, cum este acest orgoliu.
Tinem minte totul, si cuplurile ajung la divort: in familie, in echipe, in politica. Familiile se despart, echipele nu mai sunt sudate si se calca in picioare, care mai de care sa se afirme in defavoarea celuilalt, clasa politica se scindeaza si tara asta se duce de rapa...
caci dupa alegeri opozitia nu poate uita ca a pierdut, ca ceilalti au castigat, ca exista un grup de oameni care nu i-au ales pe ei, si prin urmare ii lasa sa crape pe toti oamenii, inclusiv pe aceia care i-au ales; nu-i mai intereseaza scopul inalt pentru care s-au angajat in politica, nu-i mai intereseaza decat sa se razbune, nu sa faca echipa cu puterea si sa gaseasca solutiile simple, la indemana, geniale, care sa ne scoata din criza.
E o criza care se repeta in fiecare secol de doua sau trei ori. Istoria se repeta la nesfarsit, pentru ca oamenii nu uita si nu iarta. Uitand, iertand, ne curatam mintea de gunoaiele care ne fura energia atat de necesara unui act creator. Suntem sofisticati si super specializati, complicati in gandire, rationamente si vorbire, dar nu reusim sa devenim creatori, simpli si geniali, asa cum Dumnezeu ne-a creat.
Daniel Iancu are o piesa pe care eu o consider intuitiva, adica inspirata de divinitate; de aceea m-am intristat cand a creat acel videoclip atat de ... mediocru. De-as sti. La fel ne vorbeste si Dumnezeu, prin glasul constiintei :
"De-as sti ca vrei, sa uiti si sa incepem iar, de-as sti ca poti, sa ierti pentru o clipa doar, [...]de-as sti ca noi, si numai noi vom fi in vis, ti-as da cheia de la Paradis"...
Dar noi nu vrem sa-l ascultam, sa ne curatam de gandurile care ne paraziteaza si ne storc de energia necesara actului creatiei, al creatiei simple si geniale...si preferam sa divortam, de partenerul de viata, de oameni si de Dumnezeu, apoi sa ne plangem si sa fim suparati pe viata, negandindu-ne ca viata este de la Dumnezeu, primita in dar;
si ea devine viata pe care o meritam, dar nu cea pe care am merita-o daca am deveni cu gandul si inima curate. Si Dumnezeu ne vorbeste in fiecare zi, dar noi nu auzim, nu vedem decat ...rautatile, si nemultumirile....El ne asteapta sa IL iertam, caci daca suntem suparati pe viata, pe EL suntem suparati...
cautati in voi insiva cauza radacina a supararii voastre pe viata pe care o traiti, pe nenorocirile pe care le vedeti in jur si nu le suportati, si cunoasteti ca sunteti suparati pe Dumnezeu. Iar El ne spune in fiecare clipa: "De-as sti ca vrei, sa uiti si sa incepem iar, de-as sti ca poti, sa ierti pentru o clipa doar, [...]de-as sti ca noi, si numai noi vom fi in vis, ti-as da cheia de la Paradis"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu