Cineva a ajuns pe blog la mine cautand pe google urmatoarea propozitie: "cum scap de framantariile sufletesti". Imediat mi-am adus aminte de zbuciumul sufletesc prin care am trecut timp de trei ani, si pot sa-i spun acelui om care sufera atat de mult, ca singura cale de a deveni linistit, calm, in pace cu propriul suflet, este sa nu iti mai doresti nimic; nimic din ceea ce nu ai, ci sa fii multumit cu ce iti trimite viata, sa multumesti chiar si pentru suferinta, caci este singura cale de a nu mai suferi. Caci intr-o zi, cand te vei fi saturat sa suferi, vei spune ca multi altii: "nu mai pot trai cu mine insumi" si vei afla ca dorintele de toate felurile si naturile, iti sfasie sufletul, si nu il lasa sa se poata ridica din mocirla. Le doresc tutror oamenilor sa sufere in cel mai inalt grad cu putinta, caci singura suferinta aduce cea mai consistenta si durabila schimbare; nu NLP-ul, despre care citesc ca se obisnuieste in zilele noastre, si nu dorinta de performanta personala ne aduce schimbarea, ci lipsa ei, si lipsa oricaror dorinte. Noi nu suntem ai pamantului acesta, noi suntem doar intr-o vizita prelungita de noi insine, prin dorintele noastre; locul nostru nu este pe pamant, caci noi, cu adevarat, nu suntem pamantul care ne gazduieste, nu suntem corpul nostru gazda, noi suntem ceva cu mult mai mult decat tarana. Dar asta o va afla fiecare la momentul oportun. Le doresc suferinta grea, acelora care vor sa isi elibereze sufletul din lanturi; si nu pentru ca le doresc eu vor suferi, ci pentru ca legile create de Dumnezeu ne aduc in acest punct, ne aduc situatii generatoare de suferinte inspaimantatoare, in care ne saturam sa mai suferim. Deci urarea nu este suferinta usoara, caci nu te eliberezi de ea in vecii vecilor, ci urarea potrivita este: suferinta grea!
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu