In templul sufletului nostru

 „Dacã n-ai înteles pânã la 40 de ani sã mergi în sala de concert, zadarnic crezi cã în deplinã maturitate – independent de faptul cã manipulezi calculatorul, cã esti un om de înaltã calificare, cã esti un om de afaceri de mare succes – mai poti gãsi templul necesar în sufletul tãu pentru a te linisti cu o simfonie”. Iosif Sava 

Aviz pentru tineretul secolului vitezei schimbarilor.

In templul sufletului nostru nu este altceva decat iubirea. Ea vine printr-un om, si este desavarsita de Dumnezeu, pentru ca numai El permite sa se intample atatea si atatea unui suflet de om, tocmai pentru a-l ajuta sa isi elibereze iubirea sufletului pentru Creatorul sau.

Imi tremura inima cand ascult Mozart, ma ridica, ma coboara, imi freamata inima de bucurie, apoi tot el ma linisteste, si ma adanceste in tacere. In mine insami. Muzica reala nu face decat sa te ajute sa te cunosti pe tine tot mai bine, sa afli cine esti, cum esti, cu bune dar si cu rele, cu suisuri, dar mai ales cu alunecarile tale, devierile de care nu scapa nimeni intr-o viata de om. Daca nu cunosti coborasurile, urcusurile nu pot exista. Iar daca ai cunoscut numai urcusurile, coborarea va fi mai neagra decat moartea insasi. De aceea Creatorul nostru ni le combina, ca sa nu avem numai dintr-o categorie si sa ne pierdem sufletul.

Muzica lui Mozart este exact viata sufletului nostru, asa cum este viata unui om, o combinatie intre allegro, allegro con brio, andante si menuet. O viata nu poate fi doar menuet, sau doar andante, sau numai allegro, cu cat mai putin numai "con brio".

Concertul pentru pian 25, sau KV503 dupa numerotare. E inaltator, ca toata muzica lui Mozart.